Poezie
Trenul urzicilor
pastel
1 min lectură·
Mediu
O noapte rece. Sacoșele ca niște râmători,
Sătule, își veghează stăpânii care dorm
Lungiți pe bănci de plastic în gară, -n Roșiori.
Sunt pline de verdețuri, pe slăvitul Domn
Ai crede că-l așteaptă la Rusalim poporul,
Urzici de nu ar fi, -ntre ștevie și flori.
Și pute a picioare și usturoi soborul.
În liniște lucrează un grup de ciorditori.
Și vine trenul. E cald și-nghesuială
Cu greu găsesc suiții un loc unde să-ncapă.
Unei țigănci copila s-a oploșit în poală.
Uscată, mama suge-o țigară căpătată.
Ajunși în Capitală, vor vinde marfa-n piețe
Cucoanelor cu mofturi, viclenei precupețe.
035695
0
FH