Despre cum aș vrea să fie poezia
Despre cum aș vrea eu să fie poezia aș putea scrie tomuri întregi sau nici măcar o pagină. Îmi cer scuze pentru acest paradox servit pe stomacul gol, dar el era într-un fel necesar pentru a surprinde
APAlex PoppEu scriu pasteluri
Eu scriu pasteluri pentru că mi s-a urât cu mine. Pentru că lumea pe care eu o văd nu este eu. Pentru că dincolo de orice speculații ea există tot așa de frumoasă pentru toți. Eu scriu pasteluri
APAlex Poppam uitat
umbra țarului crește pe perete în hruba în care ca un șarpe te-ai ascuns și tu o să mori să nu uiți rândurile mele încep cu literă mică cititorule iartă-le nu umile ci fără vlagă ochii
APAlex Poppamintiri de cand eram zei
toată casa miroase a plăcintă cu dovleac nu la petite madeleine est un petit mensonge copilăria nu înseamnă nimic eidos uitat îți cer iertare toate simțurile cai șchiopi dau bice îi
APAlex Poppeu
eu în mine e de-ajuns cuvântul acesta pentru a da nume întregii rotiri de universuri căreia i-am căzut pradă cum cum să mă arăt vouă eu iată joc cum îmi cântă muza asta beată fericit
APAlex PoppElegiile poetului
Prima elegie Să mă iertați că poemele acestea nu sunt în distih. Am uitat. Reconstituirea unei beții antice Cu tauri jungheați și behăituri De o tristețe veselă. Eu mă bălăcesc aici în
APAlex Popp