Alex Popp

nascut si crecut in Pantelimon cocalari si tigani B.U.G. gagici smenari barbugii uzine muncitori si beton sunt de mic neadaptat bovarism din Pantelimon egoist far\' curaj un bizon cu lira

să jupuiesc pielea gliei verde cum l-au belit pe Constantin vodă Brâncoveanu maică -n dinți carnea mustește de sânge sevele veșniciei să se scurgă

Obisnuit decor de razboi, primavara sau toamna cu ploi. -E blestemat capitanul, altfel n-ar fi atat de ciudat, spuse incet primul soldat. Dar capitanul ii zise: -Mai taci! s-aud cum bate

De doua nopți și-o zi merge spre casă. A mers și noaptea ca să nu degere și acum se întreabă dacă nu s-a rătăcit cumva. Ce bine e în ianuarie că cerul e mai mult senin. Ziua vezi soarele dimineața și

să fugim în munți în păduri frați arborii surori stâncile să ne fie aerul crestelor va umple pieptul de-amețeala libertății noaptea focul trosnind va linge cu-amintiri de

aspre, groase degete modelară lutul dulce, întruchipând icoana blândă, veșniciei leită. muză, tu, născătoare-o, pântec te-a purtat și pe tine-odată - palme bătucite cuprins-au boțul, huma

zicere slobodă, zisă-mporcoșită, zicere cu spume și la minte mică, zicere vicleană, zicere răstită, zicere pe bune, zisă vadimică, le aveam pe toate răsturnate darnic cu papuci de casă pe

Era o livada de verzi portocali la marginea marii de-azur, unde mangaie talpile nisipuri de aur, si ochii se lasa pe stanci plutitoare. Era o livada de verzi portocali cu pomi fara seaman, ale

Chiar acum citeam un poem despre Londra, despre Tamisa. Si m-am gandit sa scriu si eu despre Bucuresti, despre

Demult uitat la margine de drum, Un cauciuc zacea fara de vlaga Si cui voia s-asculte-i povestea: -Eram un arbore falnic, un rege. Chiar eu pe Marele Sef L-am scapat de sagetile tribului

Secolul 21. Ei, da ! Mii de ani de la ridicarea Urului. Hei, Lucy... Stranepotul tau te striga ! Ma vezi, tu, oare ? Dar, tu, Harry Seldon, nepoate ? Druizi si brahmani, Zalmoxe si

Sunt ceea ce sunt, nici mai mult, nici mai putin, liber ca o pasare, un saman intrupat intr-un vultur - cerul nu are limite, iar aripile mele nu sunt de ceara. Ochii mei vad bine, chiar si

Macaragii sunt niste artisti, coregrafii imenselor balerine, ce luneca prin aer gratioase, fac piruete si se ridica pe poante, ca s-ajunga fix acolo, unde e nevoie. Acest poem e pentru

Un ostas purta pe-umar spata-i cum duce-un taran coasa multumit, venind obosit de taiat iarba.

Iubire, tu nu stii ca Rege La, La nunta mea si-a ta, ne va canta ? Ca stropi de ploaie colorati de soare Vor imbaia a noastre trupuri goale ? Ca solzi de pastrav, notele sale Se vor uni cu

Globul e straveziu si moale ca o meduza, si-mi pun mainile descarnate pe fata lui, sa-i dau puterea de a-mi arata, dormind printesa cu chip de-alabastru. De m-ar vedea asa, cu parul alb, cu

Ce vina are-omatul din paru-ti, ca greu se-ndoaie genunchii? Un zarzar ninse flori parfumate.

Cand am schiopatat, cine mi-a petrecut mana pe dupa gatul sau si m-a ajutat sa merg mai departe? Cand am betegit de tot, cine m-a luat in spate si m-a dus cale lunga? Cand mainile,

caprioara tanara s-a aplecat sa bea din apa raului plin de arzator dar dulce venin

Cantarea mi-e orasul, balaurul verde, in care tumultul de inimi se pierde. Aici omenirea stiut-a sa stranga ce-avea mai bun, ca-n a zgarcitului punga, comori fara pret, nestemate-ale mintii, o

Plumb topit invadeaza campiile verzi spre care se avanta mioare si ciobani turnati in plumb. Am cautat soarele si nu l-am gasit: doar cerul si verdele campiei. Vantul mangaie dureros strunele

sunt un lup tânăr cu colții de criță ne\'nvățați să rupă oase doar sângele cel cald îmi place puterea murind în vița-de-vie

Copiii mei dragi, mai scunzi sau mai inalti, mai zambitori sau mai incruntati... Nu, vorbeam singur, continuati-va joaca voastra de-a cuvintele. Dar aveti grija, unele sunt zemoase si

Ea mirosea a banane, atat de frumos, incat si troleibuzul se oprea din cand in cand sa o miroasa si apoi pornea fericit mai departe. Dar vezi ca dinspre ea incepusera sa se auda zgomotele