Poetul si vulturul

Am noroc sa comentez primul poezia dvs.Cred ca ora tarzie e de vina.
Va felicit.
Poezia imi place .Pretext : un singur vers e suficient : dar fara el nici eu n-as trai.
Va multumesc.

Multumesc pentru apreciere. Pretextul este inspirat.
Dar va rog eu, domnule Bancila, nu mai ziceti de bine tot timpul.
Sigur am zbarcit-o pe undeva pe aci.

Vreau să-ți mulțumesc pentru corecția din comentariul acela, știi tu care.
Poezia ta se bazează pe o idee nu foarte nouă, mă duce cu gândul la un anumit teritoriu spiritual hispanic. Redarea ideii o faci într-o manieră simplă, aici aveai șanse să fii original și să elaborezi. Simplitatea nu e un lucru rău dar banalitatea e o stagnare redundantă... Poate ar trebui să citești ceva de Carlos Castanieda dacă n-ai făcut-o deja.

Oriana, nu stiu la ce idee hispanica ti-am trimis gandul, dar te asigur ca nu e vorba de asa ceva.
Daca e vorba de chestia cu vulturul, ea nu e decat un pretext pentru altceva. Si e inspirata dintr-un film cu Toshiro Mifune, nu mai stiu cum se cheama.
Daca e vorba de altceva, atunci te rog frumos sa-mi spui. Omul cat traieste invata. Nu am citit pe Cataneda, dar e in plan.
Te rog insa sa ma lamuresti. Nu stiu altii cum sunt, dar pe mine curiozitatea ma omoara.
Sa spun cam ce vrea sa zica poezia asta, ca sa compari cu gandul tau. Poetul e un ingamfat, care este constient totusi de limitele sale. Poezia este o ironie la adresa poetului care de multe ori se hraneste cu lucruri nedemne. Desigur ca e inclusa aici si posibilitatea de a transforma, in felul descris de Arghezi, dar nu asta este partea esentiala. Cum nu e esential, ca, spre deosebire de Icar, poetul are aprobarea si ajutorul zeilor in demersul sau de a zbura.

Mi-a placut, lejera , destinsa.
taie al doilea \"ca \" E redundant.

Multumesc, Nexus, dar n-aveai alta treaba decat sa citesti poezia asta a mea sarmana intr-un moment in care ai dat de-a dreptul cu pumnul in gura timpului, de i-au sarit toti dintii lui de mos uracios?