Poezie
Balada olarului murdar de lut
1 min lectură·
Mediu
Cantarea mi-e orasul, balaurul verde,
in care tumultul de inimi se pierde.
Aici omenirea stiut-a sa stranga
ce-avea mai bun, ca-n a zgarcitului punga,
comori fara pret, nestemate-ale mintii,
o lume cum nu avut-au parintii,
un vis de marire - sticla, metal,
plastic, beton, materie-n avant genial.
Orasu-i ca vinul, dulce, mortal.
Cetatea moderna, cu solzi aurii
e treaza mereu, de-i noapte, de-i zi,
de-o lumineaza neonul cel chior
sau barja in flacari cu aripi de zbor.
Verzii aceia, jandarii naturii,
uzinei se-apuca s-arunce injurii.
Cum ca atatea marete creatii
provoaca in mediu letale mutatii,
ca trebuie-nchisa la fel cu vargatii.
Inchinare:
Nebunii ca mine vor pieri pana-atunci.
Mieii de fier vor paste-n abataje adanci.
Smintita cetatea va fi din cale-afara,
nimic maret n-o sa mai poata iara.
033.545
0
NU ASA!
De dragul rimei ai omorat gandul... Tehnic vorbind: \"ca-n a zgarcitului punga\", \"plastic, beton, materie-n avant genial\", Mieii de fier vor paste-n abataje adanci\" suna rau de tot in fraza mai intai din cauza cratimelor ce forteaza ritmul, apoi din cauza imaginilor folosite care nu se imbina armonios deloc. Iar finalul... uite si tu cum suna:
\"Smintita cetatea va fi din cale-afara,
nimic maret n-o sa mai poata iara\"
Sper sa nu te superi... da\' uite, mai bine o parere sincera decat deloc...