Poezie

A doua visare

pentru Kinga

1 min lectură·30 iulie 2003

Mediu

Rătăcesc prin oraș. Pași moi. Miros de tei. Se cerne vântul în frunze. Închid ochii. Luminile felinarelor sub pleoape, ca zorii. Săgeți de frig pe spate. Mă ghemuiesc în acest coșciug umblător. Ce bine e! Liber. Li-ber...

Dimineața aceasta alături de tine este eternă. Opriți în prag ca într-o fotografie. Nu ne vom scula. Nu vom dormi. Zăcem.

046.002

Despre aceasta lucrare

Autor: Alex Popp
Tip: Poezie
Cuvinte: 58
Citire: 1 min
Versuri: 2
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

Alex Popp. “A doua visare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alex-popp/poezie/44083/a-doua-visare

Comentarii (4)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

FF Florina Daniela Florea✓26 mai 2003

limita noastra. muritori.
iluzia spatiului. un cosciug.
singurate in doi : zacem etern intr-o fotografie. imobilizati in plan.

peste toate astea..senzatii limita..zorii de sub pleoape si frigul din spate.
si mirosul innebunitor de tei.

MD Monica Dascal✓3 iun. 2003

imi parea mai degraba corpul ca o limitare a sufletului, asta ar putea fi cosciugul lui umblator.

ce zace de fapt? ideea de viata? sau iluzia ei?

NB Nick Beres✓12 aug. 2003

Iarăși obsesia încremenirii în timp. Prizonier în propriul trup. O, cât de bine te înțeleg! Dar nu văd nici un efort de a construi timpul în jurul tău, nici un colț scos. Lași timpul așa cum e, deconstruit și fără curgere. Iarăși stai ca un bolovan.
Deși, știi ce zicea Giovanni Papini: \"Aici zace omul care n-a putut să ajungă Dumnezeu\".

AP Alex Popp✓23 aug. 2003

Nu e vorba de prizonierat in propriul trup. Spatiul este un cosciug. Dar cosciugul este patul in care se doarme cel mai bine. Si asa am recreat senzatia care mi-a ramas citind Vara lui Cosbuc:

Natura, in mormantul meu
e totul cald ca e lumina.

Parca asa zicea. Senzatie pe care o poti simti in momente de fericire suprema.

Pentru cei de pe site care cred ca nu e bine sa explici voi zambi. :)