Poezie
Rondelul cu clopotarul adormit
2 min lectură·
Mediu
I.Iubita mea, iubita mea,
sopteam fara-ncetare.
Usor bateam la usa ta
cu gandul plin de-nfrigurare.
Iubita mea, iubita mea,
oare-auzeai a mea cantare ?
Un foc in inima-mi ardea.
Nu-l vedeai, oare, clopotare ?
Iar eu urlam de disperare.
Din foisor nu m-auzea.
Nu mai aveam nici o scapare.
El fara grija sforaia.
Sa stinga-a mea inflacarare,
dormind, pe nimeni nu chema.
Si eu stateam in nemiscare,
Cand focul ei ma mistuia.
II.Dar ea alaturi hohotea,
razand stralucitoare,
si flacara o intetea,
dementa ca o vrajitoare.
Fara de mila imi tragea
uscata inima-n frigare.
Ce vrei sa faci cu inima,
femeie rea, nestiutoare ?
Iubita mea, iubita mea,
sopteam fara-ncetare.
Usor bateam la usa ta
cu gandul plin de-nfrigorare.
Iubita mea, iubita mea,
oare-auzeai a mea cantare ?
Un foc in inima-mi ardea.
Nu-l vedeai, oare, clopotare ?
III.De-atunci el arde tot asa.
Ba arde inca si mai tare,
mai lunga decat viata mea,
iubirea cea chinuitoare.
Si daca-un pic s-ar micsora
a focului dogoare,
ceva s-ar rupe, -as exploda,
durerea-ar fi nimicitoare.
Asa ca stau cu nepasare.
Deprinsu-m-am cu a tacea.
Stau linistit, spre adapare,
langa o rosie cismea.
Stiu bine ca de insetare,
oricat de multa apa-as bea,
nu voi gasi vreo alinare,
decat dorita gura-a ta.
Iubita mea, iubita mea,
soptesc si-acum fara-ncetare.
Usor eu bat la usa ta
cu gandul plin de-nfiorare.
002.408
0