Adrian Munteanu
Verificat@adrian-munteanu
„Trăiesc pentru-a trăi. E prea puțin !”
Nume: MUNTEANU Prenume: ADRIAN Semnătură de autor: Adrian Munteanu Data nașterii: 21august 1948 Locul nașterii: Brasov Studii: - Școala generală nr. 3, Brașov ; - Liceul “Unirea ” Brașov ( 1962 – 1966); Facultatea de limba si literatura româna Constanța ( 1968 – 1972) – profesor Cornel Regman, asistent Marin…
Evident ca la tine este un text de dragoste, unul specific feminin, cu stările debordând de poezie. Ceea ce aș reproșa textului este tocmai prea puțina interiorizarea a discursului. Pe un spațiu restâns introduci și marea și soarele și plete și foc și lacrimi și sânge etc. Luciditatea și reținerea, căutarea locului mai puțin comun nu înlătură poezia. Din contră o sublimează.
Spun acestea penru că există un real potențial. Altfel ar fi vorbe în vânt.
Încă ceva : eu sunt Adrian. Nu cred că această formulă ar însemna o lipsă de politețe.
Pe textul:
„Sîngle meu e-al tău cuvînt" de Sorana Petrescu Felicia
Robert - îți mulțumesc pentru entuziasmul exprimării, dar e bine să-i lăsăm pe maeștrii la locul lor.
Pe textul:
„Din vreascuri adunate cu migală" de Adrian Munteanu
Pe textul:
„Iubesc tăcerea. Glasul meu devoră" de Adrian Munteanu
Sfârșitul e nu numai frumos,dar și insolit. Începi să ai o rostire care te individualizează.
Pe textul:
„La început a fost o zi…" de Carmen Andreea Anghelina
Monica - de undeva, din urmă și din umbră, ai apărut, ca să mă asiguri că cineva mai citește. Mă bucur că nu e pentru prima oară și că nu e zadarnic.
Cu bine și pe curând
Pe textul:
„Iubesc tăcerea. Glasul meu devoră" de Adrian Munteanu
Cât despre îndemn...ca un om ascultător ce sunt, mă conformez. Chiar de azi.
Pe curând
Pe textul:
„Un glas mă strigă. Somnul îmi răpește" de Adrian Munteanu
De ce nu a-ți fi, pe lângă ocupațiile cotidiene, și un exeget al celor ce robotesc pe acest site, cu notele lor particulare, cu încercarea de a depăși posibilitățile limitate de exprimare de până acum și de a se alinia la cerințele modernității?
Cu siguranță v-ați găsi un câmp larg de exprimare și un obiect al activității fără limite. Eu nu voi fi, întotdeauna, decât onorat dacă Liviu Comșia s-ar apleca, vreodată, asupra încercărilor mele. Și ca mine sunt atâția alții.
Așadar, pe curând,cu alte străduințe exegetice.
Cu prietenie
Pe textul:
„Lumea noastră cea de toate zilele" de Liviu Comșia
RecomandatBogdan - eu consider acest moment doar începutul. Sănătoși să fim.
Adrian -îți mulțumesc și pentru străduința separată și pentru cuvintele de încurajare. Aici este cheia : în această ambiție de a nu slăbi ritmul, conștient că orice zidire, cât ar fi de neînsemnată, se construiește cu migală, în timp și cu statornicie.
Daniel - am și eu sentimente asemăntoare, pentru că nu sunt lăsat de izbeliște, de unul singur, într-un oraș din mijloc de țară care mă așteptam să fie mai bine reprezentat în toate.
Să dea Dumnezeu să ne recitim sănătoși !
Pe textul:
„Adun un fir de pleavă din răzoare" de Adrian Munteanu
Nu știu cum să mulțumesc îndestul pentru atenția pe care mi-ai acordat-o într-un moment care are rotunjimea lui. Pot spune doar că sub aura unor asemenea privegheri prietenești, nu pot decât să-mi doresc ca 250 de sonete să fie doar o măruntă etapă, iar noi doi, și cei care vor mai dori să fie prezenți la întâlnire, să fim împreună la aniversarea primelor 1000. Nu mai e mult până atunci.
Pe textul:
„Nu-i piatră să nu fie răsturnată" de Adrian Erbiceanu
Pomul cunoașterii apare astfel plin de omizi, iar existența noastră doar un putregai.
Cred că prin această din urmă formulă am prefigurat ideea unui text viitor.
Pe textul:
„Teama sarpelui" de Bogdan Nicolae Groza
Cu drag
Pe textul:
„De-ai fi uimirea-n iarbă răvășită" de Adrian Munteanu
RecomandatDaniel - corectă interpretare. Tot segmentul sonetelor de dragoste se plasează într-un spațiu interior din care găsesc cu greu scăpare ;
Dana - într-o zi specială, un gând care mă onorează. Nu spun mai mult aici, dar sunt foarte aproape;
Răzvan - rescrii textul cu ochii lucidului care a găsit liantul ce ține componentele gândului între ele. Îți mulțumesc de efort.
Igor - frumos e destul. În rest, frica și necunoașterea sunt și ele stări care se pot transforma în poezie. Sunt mulțumit dacă s-au remarcat.
Pe textul:
„Un glas mă strigă. Somnul îmi răpește" de Adrian Munteanu
Mae - ai sesizat ceea ce eu uitasem să notez. Sonetul preia structura ideatică a unuia dintre Psalmi. Am făcut acum cuvenita adăugire.
Vă mulțumesc că existați.
Cu drag
Pe textul:
„Când văd pe cer a mâinilor lucrare" de Adrian Munteanu
Anghelina - uite cum se pulverizeză distanțele.
Codrina - aproape ireală pătrunderea pe aceeași lungime de undă.
Pe curând
Adrian
Pe textul:
„Cutreieram câmpia bolții-ntinse" de Adrian Munteanu
Pe textul:
„Ce are ea mai mult decât o alta" de Adrian Munteanu
Daniela - ce interesantă frază ai. Se simte apropierea, de care mă bucur.
Thais - Să nu ne lăsăm, draga mea cititoare de demult.
Mulțumesc pentru treceri.
Pe textul:
„Mereu mi-ați spus : ne e povară viața" de Adrian Munteanu
RecomandatCu modestie, dar și cu o conștiință a fărâmei de adevăr, ți-ai subintitulat txtul \" aproape sonet \". Ceea ce încă îi lipsește ca să fie cu adevărat așa este ceea ce s-a spus în mai multe comentarii : ritmul, evitarea opririlor fortuite de respirație în mijlocul unor versuri, grija la fluența acestora. Dar despre asta îți voi spune ceva mai multe într-un mesaj separat.
Ai atâtea calități, încât poți ajunge oriunde.
Pe textul:
„Copiii nopții" de Daniel Puia-Dumitrescu
Probabil tuturor. Așadar, mulțumesc pentru că mai există oameni dispuși să se aplece spre mișcarea interioară a versului ?
Restul e ...poezie.
Pe textul:
„Răspuns public domnului Șerban Georgescu" de Maria Prochipiuc
RecomandatÎn privința pietrei : e bine, numai să n-o aruncăm în celălalt.
Pe textul:
„În casa mea rămân cât îmi e datul" de Adrian Munteanu
RecomandatMulțumesc pentru aprecieri. Voi citi în curând ceea ce mi-ai semnalat.
Pe textul:
„În casa mea rămân cât îmi e datul" de Adrian Munteanu
Recomandat