Iubesc tăcerea. Glasul meu devoră

Purificare prin foc interior?! Si prin singurãtate, dupã câte îmi dau eu seama. Frumos mod de a iubi tãcerea! Scriind sonete ca sã poti vorbi într-o limbã universalã. Vorbind astfel ai mai putine sanse sã fii dezamãgit de ceilalti.
Minunat, Adrian.

De fiecare data cand m-am oprit la pagina lui Adrian Munteanu am gasit cate un sonet cristalin, dar cu sensuri multistratificate in acelasi timp. Nici acum nu este altfel.

Anda - Așadar bucuriile vin duminica. Dacă-i așa, pentru tine, mă apuc și postez duminica sonete de dragoste.
Monica - de undeva, din urmă și din umbră, ai apărut, ca să mă asiguri că cineva mai citește. Mă bucur că nu e pentru prima oară și că nu e zadarnic.
Cu bine și pe curând

Si eu pe aici cu semn de apreciere...un sonet ca toate celelalte ale tale...minunat, Adrianule!

Gând la gând cu bucurie. Să-mi trăiești.

tacerea...placenta in care se rotunjesc cuvintele-faptura.
tacerea seamana cu niste cuvinte perfecte care nu se mai nasc, alegand alte lumi...

De te-ar fi auzit cândva pe tine
Bătrânii greci din vechile cetăți
N-ar fi știut ce încă te susține
Pe scara omeneștii demnități

Ei n-au vorbit în viața lor în șoaptă
Când spui agora, zgomot denumești
Iată un sfat ce poate te deșteaptă
E bine să fii mut, doar când vorbești.