Dac-aș fi om n-aș sfârteca delfinii

Se pare că și dumneavoastră ați ales Delfinul ca expresie definitorie a ființei... un simbol superb de altfel, care mi-e foarte \'drag\' (dacă o pot numi așa) și mie. Chiar am terminat de (de)scris \"delfinul meu\" (-Sîngle meu e-al tău cuvînt-), acum cîteva momente și iată că-n clipa imediat următoare îl trăiesc și-n viziunea dumneavoastră.

Cred că nu mai este nevoie să o spun, deoarece bănuiesc că se subînțelege din spusele mele anterioare, dar totuși... e deosebit poemul dumneavoastră, felicitările mele! *

Cu tot rescpectul,

Sorana

De bună seamă, \"omul Om încă n-a fost creat\"... Omul frumos ca Sufletul, omul Suflet, așa cum îl vede ori vrea să îl vadă poetul... Un text care te îmbie la cugetare, la dispute filozofice... Armonios, fluid, ca de obicei. Cu excepția primului rând, care dă titlul sonetului. \"Dac-aș fi Om, n-aș sfârteca delfinii\" - limba se împleticește... Înlocuirea verbului \"sfârteca\" cred că i-ar conferi versului un plus de armonie...
Cu prețuire,

Sorana - sper că nu ai trecut pe aici numai pentru că ai găsit un termen care apare și în poezia ta. Mă bucur dacă ți-a plăcut și sper să ne mai citim.
Ion - mă mai gândesc la ce spui. Pe undeva chiar asta mi-am dorit, să fie o frazare mai dură, mușcată, pe măsura ideii pe care o introduce.
Cu prietenie

Un imperativ fluid si rotund este greu de creat, si iata-l, Adime, de tine cuvintat:
\"Și-mi lasă-n trup ecoul ferecat.
Eu nu-mi iubesc făptura, iubesc Omul,
Dar omul Om încă n-a fost creat.\"
Admiratie sincera pentru al tau sonet. E o reflectare dincolo si dincoace de om.
Drag,
Ela

Eu îl văd ca pe un poem al neputinței de a fi mai buni. În clipele noastre meditative, cand înțelegem pe lângă câte miracole trecem zilnic fara să le observăm, în clipe de luciditate, în clipe în care viziunea noastră se apropie înfiorător de mult de aceea a îngerului, atunci am vrea cu adevărat să fim Oameni. Abia atunci deplângem \"sfârtecarea delfinilor\", simbol ales deloc întâmplător. Uite că revin la tine pe pagină cu o plăcere deosebită. E bine să ne amintim, poate zilnic, că înainte de a fi zei, trebuie sa învățăm a fi Oameni. Mulțumesc pentru această lectură.

Cu bine,
Lucian

vazut, placut, plecat. si nu oricum. de regula sonetele acestea imi trezesc anumite amintiri, ganduri, sentimente.

Ela - constat că am un simpatizant mai nou. Inutil să-ți spun că e o bucurie specială.
Lucian - și eu, pentru descifrarea în cheie generală și particulară, în același timp, a unor sensuri care mă bucur că se pot descifra.
Thais - îmi era dor de numele meu în josul sonetelor. Sper ca amitirile pe care ți le trezește textul să rămână în zona plăcerilor estetice.

E poate trist să fii așa uman
Când vezi atâta inumanitate
Când vezi ființe ce se pierd în van
Când se ucid, perfid frate cu frate