Copiii nopții

hehe
acesta este zeul deghizat in muritor pe care-l stiam.

foarte frumoasa poezie Dany si aproape reusita
ti-as sugera sa faci ceva cu versul 4 din prima strofa iar in versul doi sa inlocuiesti \"de cer\" cu \"in cer\".
In strofa doi, primul vers, iti sugerez sa renunti la \"visele lor\".
\"Din vise luntre sa-si faca spre seara...\"

in rest este perfect.
cele bune cu tine (acum cand am redevenit cititorul tau:-)

hmm,o poezie bunisoara,dar totusi nu cred ca te avantajeaza
sa scrii sonete,pentru ca poezia asta arata a sonet,daca nu
ma insel..poate daca ar mai fi putin lucrata,ar iesi ceva..
stiu eu,putin la ritm,care te opreste de multe ori in drum,
daca intelegi ce vreau sa zic,poate un pic la versificatie,
imi dau si eu cu parerea,s-ar putea sa gresesc..oricum,te
voi citi cu aceeasi placere..
asteapta parerile unora mai avizati decat mine...
cu prietenie,dan

Pe-aici, si eu... :) Sper sa ma primesti. Am mai citit din scrierile tale, dar cum nu prea ma pricep la comentarii... cam tac.
Aceasta poezie insa imi place. Dar doream sa spun ca ai cam \"stricat-o\" ne-pastrand ritmul. O poezie cu rima cam cere acest lucru, sper sa nu te superi... e o parere doar.
Si imi aminteste de copiii ucisi de tsunami... Foarte trist, si cum spui in primul vers, doare tare... Mama cade in drum... tot de durere... Plec trista de la poezia ta...
Drag,
Firefly.

Yness, welcome back!
As putea spune ca ai si nu ai dreptate. Da, versul merge modificat, ma gandesc serios la asta; nu modific \'de\' cu \'in\' pentru ca eu ma refer la \'bulgari decer\' - lumea copilariei, nu \'bulgari in sau spre cer\'. Iar despre versul patru al strofei I eu cred ca are si ritm, daca faci o scurta pauza dupa \'doar\', si expresivitate. Multumesc pentru trecere si te mai astept!
Salut, Danut. Incearca sa il citesti in ritm sacadat, in ritm de \'tavalug\', ce se apropie incet, dar sigur. Felul poeziei il mai schimba omul, mai facem si incercari pe alte taramuri. :) Multumesc si tie de vizita, ca intotdeauna.
Salutari si tie, Lucia, si bine ai venit! :) ei, eu tin sa te contrazic ... nu exista numai un anumit rim, sunt mai multe feluri de. Incearca ceea ce l-am sfatuit pe Danut mai sus. Si, da, ai surprins bine durerea. Multumesc si tie.

Cu drag,
Daniel

Prea multe cuvinte care spun tristetea: durere, morti, plans, lacrimi...in privinta ritmului, pe alocuri mai loasa de dorit. De apreciat insa ca ai incercat acest gen, eu una nu ma incumet:)

Ia uite ca ne-am comentat textele in acelasi timp, Geta! :)
Ritm, ritm, numai ritm, sper sa il mai netezesc...
Cu drag,
Daniel

Iata ca am facut mici modificari si textul a disparut de la \'recomandate\', asa trebuia?
Scuze pentru mandire.
DD

Da, Daniel, in acelasi timp...:)dar ce scrii tu...e poezie, ce scriu eu...e incercare, multumesc de citire,

cu drag,

Am revenit pe pagina ta cu plăcere,însă spre deosebire de data trecuta când gândurile-mi se odihneau pe versurile tale spre bucuria sufletului, de data asta e altfel.E un poem destul de ermetic și mult prea trist.Citindu-l m-am dus cu gândul la Dedal-Icar și la Demeter-Persephone fiind vorba până la urmă de o neputință,cred eu(?),specifică nouă muritorilor de rând de a trece dincolo de limitele ce ne-au fost trasate fără să știm.
N-avea cum să nu-mi placă (simpatizez cu tristețea).Remarc în mod deosebit finalul.
Felicitări!
Cu drag,
Taisia

Intr-un ansamblu aproape sonte, cum spui tu, cind noaptea se lasa copilului (\"E noapte, e noapte, străine, si doare,
copii aruncă aiurea bulgări de cer;\"), finalul ei este impresionant si de pastrat in noi:

\"nici luntre, nici vâsle, nici râu nu-s de-ajuns;
spre-nălțimi stelele propti-vor arcade,
să le fie altar înfipt în apus.\"

Imi palce altarul noptii tale, Daniele. Si copiii-vesruri.
Drag,
Ela

Andreea, Andreea (sau Carmen? :)), cum stii tu sa vorbesti cu omul ca sa se simta atat de special! :) asta era chiar un text recomandat la un moment dat, dar l-am modificat pentru a pastra numarul egal al silabelor si s-a pierdut de pe prima pagina... :)
Multumesc pentru trecere si pentru magulire.
Taisia, incantat sa ne vedem din nou. Da, e trist si ermetic, insa ermeticul il pot explica. :) Este vorba despre acest \'sonet\', care are reguli destul de fixe si clare, pe care nici macar nu am reusit sa le respect in intregime. Despre tristete, da, este si ea pe-aici, pe undeva. :) Multumesc si tie.
Dani-Ela, bine ai venit in sanctuarul meu de vise ucise. Stiu ca este un pic infricosator, dar este un strigat de ajutor si de dragoste fata de aceste minuni ale lumii noastre, copiii. Te astept mereu cu mare drag.
Va multumesc si va mai astept.
Daniel

Copiii vor auzi si ajutorul si dragostea, fii sigur, atunci cind ele li se daruiesc autentic.
Drag,
ela (zilnic printre copii, si mici si mari)

Nu stiu de ce mai totdeauna citirea unei poezii cu ritmul si cadenta folosite de tine ma arunca in plasa lui paunescu, care ma irita, nu ca nu l-as suporta, chiar ma incanta uneori \"...nimeni nu vrea sa-i invete sa zboare\\ii las suspendati sa pluteasca-n eter...ce-a ramas din ei in valuri sa piara,\\ iar raul sa le aduca plansul la mal.\" Mai mult textul tau de alt fel racoros si fara complicate parabole, mi-l aminteste si pe cosbuc \"...unei mame in drum naframa ii cade.\"
Finalul este insa superb, chiar daca inchizand ochii il vad pe ioan alexandru, plangand impreuna cu pruncii nedoriti(avortati) de catre mame\"...nici luntre nici vasle nici rau nu-s deajuns;\\spre-naltimi stelele propti-vor arcade,\\ sa fie altar infipt in apus...\"
Una pusa peste alta, eu te felicit...sincer.Imi plac enorm versurile care se pot \"spune\" si care lasa urme adanci, fapt valabil si pentru \"Copiii noptii\" !

Multe lucruri de calitate s-au spus în comentarii. Ai impresionat prin tematica adusă mult în apropierea clipei prezente, aceea care ne înfioară pe toți, și căreia i-ai dat ambitusul unui zbor dincolo de barierele timpului și ale spațiului.
Cu modestie, dar și cu o conștiință a fărâmei de adevăr, ți-ai subintitulat txtul \" aproape sonet \". Ceea ce încă îi lipsește ca să fie cu adevărat așa este ceea ce s-a spus în mai multe comentarii : ritmul, evitarea opririlor fortuite de respirație în mijlocul unor versuri, grija la fluența acestora. Dar despre asta îți voi spune ceva mai multe într-un mesaj separat.
Ai atâtea calități, încât poți ajunge oriunde.