Teama sarpelui

Desfășori ideea perpetuului păcat. Aduni, pentru aceasta, imagini ale pervertirii, neprihănirii și neprimenirii.
Pomul cunoașterii apare astfel plin de omizi, iar existența noastră doar un putregai.
Cred că prin această din urmă formulă am prefigurat ideea unui text viitor.

Adim, ma bucur daca prin versurile mele prefigurezi ideea unui sonet. Multumesc mult pentru comentariul tau si te mai astept pe la mine.

Ultima strofă e interesantă, în rest m-am pierdut. Atenție la cu cruci , neprimenitului trup sună prea stănescian.
Să fie oare teama Evei?
cu drag

Simona, multumesc de comentariu. Nu mi-am dat seama ca e stanescian ceea ce-mi arati tu. E posibil sa fie teama eternei Eve. :)
te mai astept pe la mine.

Bogdane... poti sa ma tai dar suna tare ciudat... am impresia ca te-ai grabit. Nu e vorba de idee cat de transpunerea in vers... parca nu ai gasit cele mai bune cuvinte.
\"neputința de ispită patologică\"... suna aiurea. Apoi de ce ai scos ochii sarpelui ca si asa erau reci... e un refuz al aparentei?
Imi place:\"surghiunul solitar din Eden\"... idee buna ce te \"pune pe ganduri\". Dar exilul ce avea?
\"șerpuind printre sacrele crengi\"... poate crengile sacre era mai bine totusi...
Idei multe si frumoase dar...

bogdanele dragu\' , nu te supara pe mine daca iti zic ca e asa veche tema asta, ca nici nu stiu ce sa zic, trebuie sa o faci sub o forma chiar neobisnuita pentru a insemna ceva

critica dar prieteneasca

Vladimire, n-ai nici o grija, nu te tai. :) Intr-adevar m-am grabit cu postarea acestui text. Bineinteles ca voi aduce modificari substantiale poeziei, dar deoacamdata, vorba aia, \"mi s-a rupt filmul\" :))
Dana, nu ma supar deloc pe o critica prieteneasca si constructiva. Stiu ca e veche tema, nimic nou sub soare, si voi reflecta pentru a vedea ce pot schimba si ce nu. Vezi raspunsul de mai sus adresat lui Vladimir.
Multumesc de comentariile voastre si va mai astept pe la mine.