La început a fost o zi…

sunt șoaptă a mirare e destul de utilizat, incat si-a pierdut aroma si magicul.
Imi place in schimb ultima strofa, 4 din 4 -love, \"just a four letter word\", brate de om, brate de cruce.
Constructie cadentata ca un ticait de ceas. Eu as renunta la prima parte sau as comprima.
cu drag

Schimbă cumva \"sunt șoaptă a mirare\", și sunt gata să rămân cu mîna pe inimă, într-un gest de lirică adorație pentru cele scrise și simțite de tine aici. Păi stai să enumăr câte ceva, deși totul se cuvine a fi enumerat,- să enumăr, zic, ținându-mi răsuflarea:

\"ochii tăi
cu izuri de elene scripte\"
\"ah carnea ta
cu iz de mitologică poveste\"
\"numele tău litere-atele
patru din patru
crucea mea\"

Nu știu ce fel de zi o fi fost aceea, la începuturi, dar, sigur, aceasta este ziua în care Zeul, adulmecându-te, au fost dzis : \"Fiat lux\"!
Felicitări!

Uite că mi-a luat-o Simona înainte! Și mi-a ghicit și gândul! Oricum, ți-am spus doi același lucru...

Am schimbat, scumpo, e tot un vers banal, dar mai mult acum nu sunt in stare, oricum, ma voi stradui sa-ti urmez sfatul...multumesc,
cu drag,
Carmen

a existat un comentariu anterior de care nu pot să spun de ce s-a volatilizat!! ori eu am bătut anapoda pe taste!!...

Hocus pocus și a apărut comentariul. Ai și tu răbdare. Altfel totul devine un haos. :)

Syril, mâine sperăm să ne revedem în club. Te așteptăm cu drag.

Ma bucur mult ca ti-a placut, Ioane, sper a fi semn bun...despre cea schimbare, zic si tie, mai mult nu pot acum...tu sper sa intelegi...multumesc mult,
cu drag,
Andreea

Da, pe maine, multumesc, Alina...
cu drag,
Carmen

Ma unge la suflet ultima strofa, este deosebita, de mult nu am mai citit ceva frumos. Multumesc mult!
Drag,
Firefly.

Multumesc, Lucia, si eu te citesc cu multa placere,
drag,
Carmen

\"ce arșiță de-adânc ființa ta îmi este\" - este versul care m-a impresionat, deoarece cunosc destul de bine \"arșița\" asta!
Știu că nu fac decât să repet ce au mai spus și alții, dar imaginea din ultima strofă mi s-a părut cea mai frumoasă, cu literele numelui de care te sprijini în visul tău ca de niște \"atele\", dar în același timp îți sunt și \"cruce\" și loc de odihnă a sufletului și toate au început într-o zi când marea albastră săruta \"degetele înflorite\" și....nu mai repet în proză toată poezia, tu ai făcut-o prea plăcut pentru sufletul meu!
Și cum se termină îmi place mult !\"La început a fost o zi…\"
Versul exprimă foarte bine nostalgia dorului și întoarcerea spre sine pentru aducere aminte!
Cu drag,
Magdalena

Debut de viață, de zi, de clipă prin iubire. Astfel poemul tău poartă gesturi inițiatice, își asumă valențe imnice și sacrificiul propriei ființe.
Sfârșitul e nu numai frumos,dar și insolit. Începi să ai o rostire care te individualizează.

Placuta surpriza vizita ta in pagina mea, Adrianule, voi memora cuvintele tale...

Draga mea, daca zici ca stii atat de bine starea asta, eu in acest caz, ce sa fac?! sa te compatimesc, sau sa ma bucur pentru tine? caci acum e dulce nebunie si apoi crunta disperare...si cum eu nu pot sa nu fac haz de necaz, uite aici:

Mirosind a primavara
Eul meu, cam voiajor
Sta si-si canta la chitara
Serenada-n do major...

Un alt eu, cu mintea clara,
Temator de ispasire,
Scoate iute ciocu-afara:
-Da-o-n ma-sa de iubire! :))

cu drag si eu,
Carmen

Mirosind a flori jilave,
Eul meu, cam tura-vura,
Strigă la iubire: Ave!...
Fiindcă-așa l-a dat natura!

Și-un alt eu, mai cam aparte,
Mai dosit pe sub cea fire,
Tot încoardă strune sparte
Și rostește-n gând: (iubire!)

Eu, asa harababura...
N-am vazut de trei decenii
Dar acum, pe aratura
Des ajung, de la vedenii!

Trecut, vazut, placut...Nice, micutzo!

Rudy Valentino

Esti un dulce, micutule, multumesc :)

ai un lirism aparte
e un \"ceva\" ce-mi place in toate poeziile tale
cu drag

O fi o oarecare comuna lungime de unda ?! cu drag,
Carmen

\"Eu, asa harababura...
N-am vazut de trei decenii
Dar acum, pe aratura
Des ajung, de la vedenii!\" (nghelina Andreea)

Eu te cred și-ți dau dreptate
C-ai ajuns pe câmp, matale,
Căci sunt eurile, toate,
Și stafii...și virtuale!

Bine le mai stii tu zice
Chiar si intr-un vers banal
Stii ce stii, caci pe aice\'
Si tu-mi esti tot virtual!

\"Bine le mai stii tu zice
Chiar si intr-un vers banal
Stii ce stii, caci pe aice\'
Si tu-mi esti tot virtual!\" (Anghelina Andreea)

Vezi? Zadarnic mâna-ntind
Înspre sânu-ți pudibond
Tot cercând să îl cuprind -
E doar formă...fără fond!

De forme, fonduri si-alte toane
Tu niciodata n-ai stiut,
De-aceea-ti spun, draga Ioane:
\"Ce-ti pasa tie, chip de lut?\"

Ci eu, în veșnicia toată,
Ca un olar nemaivăzut,
Te-oi pune, fermecat, pe roată
Și te-oi ivi din al meu lut!

Un maestru a zis odata,
Zic la fel, cu umilinta:
Tu vrei arta pentru arta,
Eu, doar arta cu tendinta.

Tot încerc, încerc mereu,
Dându-mi neîncetat silința,
Să văd arta, și nu-i greu...
Greu e de văzut tendința!

Ioane,-am cam obosit
De harjoana cu prostii
Insa, vad, te-ai pricopsit:
Nici tendinta n-ai s-o stii...

ai reușit să-ți transpui în cuvinte acest moment de maxim afectiv într-o formulă care marchează la tine deschidere oarecum nouă, o înclinare spre un registru mai grav. încet-încet capeți curajul de a contura adevăratul tău eu poetic sondând cu succes dialecte lirice diverse cu înfluențe de pe site și din alte părți. oricât ai nega, ceea ce faci tu este artă, și poate fi artă de cea mai bună calitate. ai materia primă la dispoziție, harul, tenacitatea și independența.
modalitatea tehnică aleasă aici dezvăluie siguranța ta specifică în mânuirea rimelor și declanșarea unor rezonanțe bine țintite prin sonorități alese cu grijă. fondul ideatic te dezvăluie fără greș, aș fi recunoscut acest text ca aparținându-ți dintre alte o mie(fix!).
ăăă, și.., cum e cu marea aia albastră, cam ciudat, îți împrumut ceva vopsea? :)))

Iți amintești
Zorile iubirii noastre

Gândurile mele
Zăvorîte
Din teama de a fi rostite,
Și scăpate
Nesupravegheate
Au reușit să te zărească
Prin fereastra ochilor
Transformându-se în vorbe.

Vorbele mele
La început timide
Tremurânde
Au prins gustul primăverii
Ajutându-ți nurii
Să încolțească prin cămașă
Mângâiați de cuvintele
Transformate în poezie.

Poeziile mele
Bântuite
De fantasme și demoni
Au devenit dintr-o dată
Povesti de iubire
Doar cratima le mai desparte
Pe cuvinte
Să nu se iubească și ele

Îți amintești
Trupul meu
Tremurand după tine ?

Ochii mei
Dornici să te cuprindă,
Să te atingă
Se prelungeau în mâini

Mâinile mele
Vărsat-au pe trupul tău
Vinul dulce al păcatului
Prada buzelor mele

Buzele mele
Recuperând
Fiecare strop pierdut
Îți măsura trupul în sărutări

Atunci am aflat
Înălțimea ta în săruturi,
O sută șaptezeci și trei …
Plus minus trei

Sigur îți amintești
Dar nimeni nu trebuie să mai știe
Nici măcar ei
Mai ales ei

14.03.2003

P.S. Imi cer scuze ca mi-am postat un text aici dar, zic eu ca se potriveste, o continuare a gandurilor celor doi. Ar fi mers postate impreuna :). Fain text Andreea, felicitari.

~Numai bine tie!~

Uite ca incerc si eu marea cu degetul si, in speranta ca nici un rechin n-o sa mi-l smulga cu tot cu brat, mi se cam urca poezia la etajele superioare si nu prea mai vrea a se da jos de acolo...aaa, despre cea culoare albastra...in fiinta mea cam toate sunt albastre, ma imbrac predominant in alb-negru si vad permanent rosu in fata ochilor...:))
asa ca marile mele interioare sunt albastre...
cu drag,
Carmen

Horia, o sa revin sa-ti raspund...altfel :)
cu drag,
Carmen

poezia ta, \"cu iz de mitologica poveste\" ma surprinde placut. Imbinarea pe care ai dat-o versurilor, cu rima care cade exact acolo unde trebuie, dand astfel poeziei un farmec aparte, m-a surprins. Iata, deci, si o alta expandare a sufletului tau. O dai usor pe mitologie, pe texte care te indemna la meditatie.

Ai început să dansezi, Syril, prin poesis, îți faci proprii pași, în propriul ritm... ce descoperire de tine prin tine, draga mea!
Îmi place izul tău de început de zi... de poveste... de altfel de viață.
\"numele tău litere-atele
patru din patru
crucea mea
să doarmă sufletu-mi pe ele
tic-tacul ceasului dormea
mai știi?\"

Și aștept tic-tac-ul ceasurilor tale vii din poezii.

Drag,
Ela