Agonia Fashion

Am de ales: să fac o probă? Dar mi se văd imperfecțiunile în lumina neonului. Mai bine cumpăr sarafanul roșu așa, neprobat, oi vedea eu acasă, ori de nu voi vedea, or avea ei grijă de mine să văd. Să văd ce n-a văzut Parisul. Noroc că mă voi duce curând la Notre-Dame, acolo nu se poartă niciodată roșu decât în inimă.

Mi-a mers la suflet, Carmenutza, mai ales în aceste zile când m-am îmbrăcat în negru și bej, tot timpul...
Stiluri, stiluri, schimbi, revii, mișcarea ta este magnetică! La modă? Nu. La altă casă de modă. :))
Drag,
Ela

Yesssss!
Ce bine ca se poarta rosul. Rosul muscaturilor de buze ca si cel vazut in fata ochilor... care nu se mai poarta ci doar se scot. Uite, ii punem ca semn de carte aici, in pagina ta.

S-o purta rosul, daca asa spune aceasta furioasa de frumoasa poezie, cu \"ochii\" aia ca \"semn de carte\" se pot scrie povesti pe care alti ochi s-ar asterne ca sim-boluri scoase din firea creierelor si bastonaselor zglobii, infiorate de mirosul rosului din \"buzele muscate\" razboinic. De la modernism la post drumul pare ca este mai scurt decat \"taraisul sarpeeeeluuuui\" si \"pasul curcanuluuuui\".
Zice-se ca, scuturati de frigurile tranzitiei, ca vestimentatie, romanii si romancele prefera negrul sau, cel mult, complementar mascat, albul.

Alta forma, acelasi superb talent, pentru descrierea caruia cuvintele ar trebui reinventate.
drag, daniel

drag de cuvintele rostite in impleticire, drag de sufletul care le-a gasit si le-a pictat pe toate in rosul sangelui de poet. drag de tine, carmen, pe care nu te cunosc, dar care m-ai imbracat pe nesimtite toata in rosul gandurilor tale...

Unii poartă cu mândrie \"roșul\" ăsta, deoarece îl au în sângele lor, alții nu suportă culoarea, li se face rău, sunt mai \"nevricoși\" din fire și atunci preferă să tacă sau să se retragă, iar noi prinși să urmărim luptele din arenă nici nu observăm....
Din păcate uneori stropii roșii sar și se încinge o \"sarabandă\" care nu are nimic în comun cu spiritul poetic, dar spune totul despre noi ca ființe umane ce suntem! Sau poate încă nu am ajuns la acest stadiu de dezvoltare...
Cu drag,
Magdalena

n-am purtat niciodata rosu si nici n-o s-o fac. Doamne fereste pe buze nici atat.! :) un text bun pe care il gasesc si un pic educativ. Nu purtati rosu mai ales de sange pe buze, pare sa fie mesajul. Scris asa intr-o stare de nestare cu multa sare si piper, cum ne-ai obisnuit de altfel... suntem in post si ne trebuia un avertisment fiindca niciodata nu ne saturam de \"sange\".
felicitari pentru reusita
drag
Costin

O poezie pe care am citit-o cu plăcere. Îmi place modul ingenios în care te joci tu cu cuvintele, de fapt îmi place întreaga construcție si în special, mesajul care se poate citi printre rânduri, cu ajutorul firului roșu conducător. Și titlul mi se pare reușit. De fiecare dată când te citesc îmi revine în minte o maximă a lui Cioran care spunea că “Universul nu e serios. El trebuie luat tragic în glumă.” Dacă mi-ar fi stat în putere ți-aș fi dat o steluță pentru poezia asta.

Uite am revenit sa-ti spun ca am tinut cont de sfatul tau estetic si mi-am prins in pagina bunatate de frunza rosie, asortata cu un motto de rigoare. Si inca odata iti strang mana cea dibace.

Multumiri tuturor, ierttare de raspunsul tarziu si asa in fuga, ar fi trebuit sa raspund cum se cuvine fiecaruia, dar motive obiective ma tin departe un timp de voi, voi reveni langa fiecare, drag,
Carmen

Ha-ha-ha.... Cred ca ai cam vazut rosu inaintea ochilor, pana sa scrii textul asta.... O fi de la nervi? :)