Muget de cai sonor si cabalistic
E glasul tau iesind din ape tulburi,
Tablou uitat, portret peisagistic
Privirea ta cu ochi adanci de scorburi.
Iar gura-ti cruda peste-abis e-ntinsa
Luceafărul,
al nopții rece-amant
își dezvelește mutra
ranjind grotesc.
Cu ochi de iederă
închiși prea larg,
cu sufletul în lanțuri
privesc.
crudul neant
ca un feroce ieri,
Din nou sunt singura, iar trista.
In noaptea mare, instelata,
Dupa vreo trei tigari si beata,
Traiesc ranjind, teribilista.
Si pentru ca iubesc mereu, constant,
O lume-ntreaga-mi
Trec Soarele azi pe hartie
Si ma intreb de ce e gol,
De ce traiesc doar ca sa mor,
De ce iubirea e doar una,
Si viata-i scurta, rece, buna
Si lacrimi am o mie?
Rasfir clipele-mi
Pe un perete-al nemuririi
Vazut-am pietrele pustii
Si-am scis cu sangele pieirii
Desene de copii.
Caci doar copii suntem-ai sortii
Si doar cu unghia zgariem
Slove tacute ale mortii
E moarte azi in aer
Si mult tutun pe hol,
Invarti al noptii caier,
Dar viata-mi merge-n gol.
Si cerul meu e spuma
Cafelei din ajun...
De ce ma plang intr-una,
De ce mananc doar
Fantă transcedentală-n univers
Ador părerea ta de zână mută
Copilă zeific scrisă într-un vers
Talie-anonimă, voce vag ocultă.
Gândesc totalul tău în clipe
Și infinitu-mi dă năvală,
Ascult
