E moarte azi in aer
Si mult tutun pe hol,
Invarti al noptii caier,
Dar viata-mi merge-n gol.
Si cerul meu e spuma
Cafelei din ajun...
De ce ma plang intr-una,
De ce mananc doar
Pe un perete-al nemuririi
Vazut-am pietrele pustii
Si-am scis cu sangele pieirii
Desene de copii.
Caci doar copii suntem-ai sortii
Si doar cu unghia zgariem
Slove tacute ale mortii
Trec Soarele azi pe hartie
Si ma intreb de ce e gol,
De ce traiesc doar ca sa mor,
De ce iubirea e doar una,
Si viata-i scurta, rece, buna
Si lacrimi am o mie?
Rasfir clipele-mi
Din nou sunt singura, iar trista.
In noaptea mare, instelata,
Dupa vreo trei tigari si beata,
Traiesc ranjind, teribilista.
Si pentru ca iubesc mereu, constant,
O lume-ntreaga-mi
Luceafărul,
al nopții rece-amant
își dezvelește mutra
ranjind grotesc.
Cu ochi de iederă
închiși prea larg,
cu sufletul în lanțuri
privesc.
crudul neant
ca un feroce ieri,
Muget de cai sonor si cabalistic
E glasul tau iesind din ape tulburi,
Tablou uitat, portret peisagistic
Privirea ta cu ochi adanci de scorburi.
Iar gura-ti cruda peste-abis e-ntinsa
Fantă transcedentală-n univers
Ador părerea ta de zână mută
Copilă zeific scrisă într-un vers
Talie-anonimă, voce vag ocultă.
Gândesc totalul tău în clipe
Și infinitu-mi dă năvală,
Ascult
