Poezie
Portretul tau pierdut
unui trecator
1 min lectură·
Mediu
Muget de cai sonor si cabalistic
E glasul tau iesind din ape tulburi,
Tablou uitat, portret peisagistic
Privirea ta cu ochi adanci de scorburi.
Iar gura-ti cruda peste-abis e-ntinsa
Muscand, ea geme calda-n infinit,
Intoarce-ti de la mine fata ninsa
Si aste doua maini ce spun ca m-au iubit.
Ascult pierduta geamatul de altadata,
Vartejul sur al clipelor trecande
Si gura ta amara in noaptea-ntunecata,
Si inimile noastre albastre, fumegande...
Parul tau negru-l miros in clipe repezi
Cand nici macar eternul nu imi mai sta pe umar,
Iubind in taina marea, cu valurile netezi,
M-ai aruncat pe tarmul indepartat, sa sufar.
Doar clipa cea uitata, extazul azi nestins
Mai port in ochi fugara iubirea de demult,
Iar trupul tau cel tainic, de timpuri neatins,
Ma-ndupleca-n chemare al tau glas sa-l ascult.
Si-n moartea cea aproape iti voi atinge mana.
In nari suflarea rece o-astampar in tacere.
Te chem, te strig, te vad, te vreau intr-una
Si-aud cum Nestiutul incet-incet ma cere!
002.534
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Olimpia Stefanescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 161
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Olimpia Stefanescu. “Portretul tau pierdut.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/olimpia-stefanescu/poezie/112589/portretul-tau-pierdutComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.