Dumnezeu numără lacrimile…

iata si o alta fata a ta, cea lirica. Poezia are muzica placuta, cu \"tăcerile ghem\" care se răsfiră în tine.
Versul \"mă strânge în cercuri de foc asfințirea\" il gasesc, foarte reusit. Totusi, nu sesizez care e legatura intre titlu si text?

Frumoase versuri. Aștept steluța ta. Cu drag,

Bogdane, e o tanguire...dorim mereu ceea ce nu avem...si cand avem...devine durere si atunci dorim eliberare...cam asa ceva...eu simt dar nu prea stiu sa ma si explic...de aceea am si comentarii si texte infantile...multumesc, Bogdane.

cu drag,

Multumesc mult, Liviu, imi cunosc lungul nasului...:)

Asta era...Dumnezeu ne numara lacrimile...iar coloana aceea...ai dreptate, as fi vrut altfel exprimata ideea suferintei urcand prin coloana vertebrala...dar, de...o sa incerc sa o mai imbunatatesc, in masura posibilitatilor mele :) multumesc, Mae, multumesc mult...altceva nu stiu a mai spune...:)

\"imi cunosc lungul nasului\"... da\' latul îl cunoști?
iete că ți-a comis-o mae, o meritai.
șarpele cela, teoretic e în coloană, dar să-l faci bici e ceva îndrăzneală.
altfel, nu dispera, mi-a spus mie discret de curând, știe bine a număra. noi ne vedem de drum :))

(zic eu că umerii aceia n-ar tebui să se repete)

cu drag

\"mai dragă mi-ar fi acum mântuirea
tăcerile ghem se răsfiră prin mine
mă strânge în cercuri de foc asfințirea
ce-i încă săpată în pietre-aldine\"
Tu aduci suferinta prin maduva si o inalti prin spirit, auzind si lacrimile nenumarate.
Syril, eu ti-as darui soare, insa nici stelute nu-mi stau in mina pentru a le aseza poeziei tale. Syril, te vazusem in aceasta lumina, ma bucur ca ai aparut, tu, intreaga.
Iqar in final esti maiastra pasare a Domnului.

Cu admiratie si adevar, astazi
Ela

Hm...m-ai surprins mult mai placut decat as putea spune in cuvinte...Dumnezeu numara lacrimile...femeilor...cam asta ar fi continuarea, daca am face referire la cei care studiaza Tora,Cabala...Nu fi modesta ! Nu ai deloc comentarii si texte infantile! :))
Ai reusit sa-mi transformi o zi posaca intr-una plina de lumina!

Două la număr...și asta cu o steluță! Mai vedem!

motto:
\"prin mii de celule se plimba un bici\"
(Anghelina Andreea)

cand celulele-ti divine
sunt atinse rau de bici
doar o vorba daca-mi zici
le-ajut sa se faca bine

p.s. o poezie curgatoare ca un paraiash de placere. obraznicia mea a vrut sa fie doar un semn ca am trecut pe aici

O sa spun unde \"schioapata\" textul: in versul \"ce-i încă săpată în pietre-aldine\" acest \"ce\" explicativ supara, cred ca puteai sa spui direct \"săpată --- în pietre-aldine\", liniile le inlocuiesti tu cu ce crezi de cuviinta. Apoi, ultimul vers n-are ritmul corect, ai sacrificat ritmul in favoarea ideii, cred ca se pot integra, cu putin efort, amandoua

Am ajuns aici cu întârziere, însă nicicând nu-i târziu să-ți exprimi admirația pentru un poem care ți-a plăcut. Ceea ce și fac acum, Andreea.

Aceasta este o poezie superba. Inteleg si simt totul, mai putin penultimul vers. Dar trebuie sa-ti spun despre mine ca intotdeauna exista un vers care-mi scapa...
Asa ca... aceasta e o poezie superba, pentru care iti multumesc!

Alin, da, mai e de corectat aici, sper sa si reusesc s-o fac, si da, imi cunosc si latul nasului :) dar de la o varsta mai dai si erori...in simturi :)multumesc, prietene...

Ela, frumoasa cu insomnii de aur, intuitia ta...:) mai pot eu a avea vreun secret fata de tine?! nu ca as vrea...si tare mi-e bine sa te stiu atat de inlauntru aproape...

Lora, ma surprinzi si tu tare placut...textele la care faci trimitere mi-s foarte in suflet...ideea mea expusa in text o port de pe la 16 ani...si mi-a modificat mult in timp fiinta si devenirea...doar nu-i gaseam titlu...si el a venit singur...acum cateva zile...iti multumesc mult...ne mai intalnim...caci simt un limbaj comun...

Ioane, multumesc...tu nu ai nevoie si de alte cuvinte...ma stii...

Nea Mitica, ma bucur mult ca ti-a placut...si tare mi-s dragi obrazniciile matale...si-apoi eu nu stiu a ma supara...poate doar a ma imbufna, uneori...dar nu ma tine mult...:)

Robert, asa cum spuneam mai sus putin, textul necesita unele modificari, ii stiu bine punctele vulnerabile...o sa incerc aceste modificari, dar ultimele doua versuri le-am vrut asa si numai asa...in detrimentul ritmului...si-apoi eu mi-l recit intr-o tanguire...:) multumesc.

Virgil...tare multe as vrea sa-ti spun tie, ca profet, despre ceea ce a generat aparitia acestui text...ai fost acolo unde durea...cand durea si...durea...mai mult decat multumiri...pentru asta...mai mult decat pentru altele...:)

Ioane, bun venit langa sensibilitatile mele...adolescentine...dar nu fugi de intrebari...stii tu ce zic :) varsatorule :))

Am glumit referindu-ma la versul acela... De regula totul imi scapa...
In alta ordine de idei, iti marturisesc despre acel vers ca mi se pare neinspirat. Sigur, el suna bine, suna poetic , dar cred eu, nu are ce cauta acolo,insemnand o \"definitie\" care coboara mesajul extraordinar al poeziei TALE. Un anotimp punctiform poate ca va naste o alta POEZIE. Dar nu acum, nu asa, nu aici...

Ioana, multumesc, scumpo, si scuze, cand am postat eu raspunsurile, comentariul tau inca nu-mi aparuse in pagina, asa ca n-a fost o omisiune voita...ma bucur ca ti-a placut...despre acel vers, e un tot cu ultimul si primele doua...acolo sunt cheia intregului text...te mai astept.

Imi place ideea ta si inca mult de tot...o sa incerc sa-i dau trup :)multumesc si ne mai auzim...sigur!

Te-am lasat cu buna stiinta la final de zi pentru ca stiam poezia si o doream ca ultima delectare inainte de vise...Versul tau e sincer, ludic si totodata de o maturitate vie si inedita.
cu drag
mi\'raj

Multumesc, Simona, chiar sunt un copil batran...

tot cu drag,
Andreea-Carmen

A se citi: acolo este cheia, scuze pentru acolo sunt cheia, cred ca am vrut sa spun ca versurile acelea sunt cheia :))

draga mea, nu pot sa nu tresar cand citesc ceva de la tine. si mai ales poezia asta in care Dumnezeu ne numara lacrimile. eu zic ca la toti.frumoase versuri!\"-pe calea spre casa luminile dorm\", ma indeamna \"ispita\"( sau sarpele!)sa-ti spun ca are o nota usoara mistica.curge tot sufletul tau in poezia asta...spre lumina!

Multumesc, scumpo, chiar e o parte din sufletul meu in aceste randuri...si ai dreptate cu nota aceea usor mistica :)

Draga Anghelina,
una dintre scumpele tale iti raspunde... Esti un barbat misogin sau o femeie care a atins perfectiunea?
In alta ordine de idei, Dumnezeu nu poate fi un anotimp punctiform decat daca-mi raspunzi afirmativ la precedenta intrebare.
Si in cu totul alta ordine de idei, fara nici o legatura cu ale tale comentarii \"sus-puse\", poezia ta e superba. Te voi citi cu mult drag in continuare!