Un glas mă strigă. Somnul îmi răpește

De dragoste... :
„ Oprește clipa între noi rămasă,
Deschide ușa, focul întețește.

Ascunde-mă de noaptea ce se lasă ! „ - Năluca ce nu ne mai lasă în pace pînă...(nu pot vorbi de sfîrșit).

Drag Adrian, pe langa psalmul de ieri, azi vin si gasesc din nou un text care seamana a psalm pentru mine, dar de data asta un psalm al inchisorilor, in care sufereau un Mircea Vulcanescu, dar, in special (de ceea ce imi amiteste sfarsitul acestui poem in special), parintele de la Rohia, Nicolae Steinhardt. Extraordinar ai redat durerea, iti multumesc pentru delectare, in continuare. :)
Cu drag,
Daniel

Somnul, interval care desparte viata de moarte ,umplut cu vise sau cu goluri negre de nimic, este transa constiintei
printr-o staza a gandirii.
Somnul este o defulare prin imaginatii si fantezii neconstranse de cenzura constiintei in care ce este imposibil devine posibil prin dizolvarea obsesivului in
subconstient.
Iubirea opreste timpul incremenit in chipul iubitei, cu
secundele oprite intre limitele iubirii.Depasirea acestor
limite naste suferinta in sens pozitiv prin exacerbarea
sentimentelor si ardoarea trairii prin iubire, sau in sens
negativ prin indoiala necredintei in iubire, care ravaseste
structura emotionala si cerebrala.
Spaima de noptile din trupurile noastre strange \"suflarea ca
intr-un cleste\" ,iar emotiile gatuite de angoase devin un
\"tremur lung in trupul ce scanceste\".
Depasirea \"hotarului vesnic harazit\" se poate face prin nefericire in sens negativ sau prin uitarea somnului in sens
pozitiv.
Prin corpul-inchisoare \"ti-ai varat mana prin zabrele\" si ai
smuls sufletul in care sta ascunsa esenta:\"nevolnic,sterp si
lacom te-am primit\".

Adrian Munteanu. ne este frica de ceea ce nu cunoastem. Ceea ce cunoastem nu ne foloseste la nimic. Atunci scriem un sonet si ne aflam in treaba. Frumos si atat.

Radmila - mai bine așa. Să lăsăm totul fără sfârșit;
Daniel - corectă interpretare. Tot segmentul sonetelor de dragoste se plasează într-un spațiu interior din care găsesc cu greu scăpare ;
Dana - într-o zi specială, un gând care mă onorează. Nu spun mai mult aici, dar sunt foarte aproape;
Răzvan - rescrii textul cu ochii lucidului care a găsit liantul ce ține componentele gândului între ele. Îți mulțumesc de efort.
Igor - frumos e destul. În rest, frica și necunoașterea sunt și ele stări care se pot transforma în poezie. Sunt mulțumit dacă s-au remarcat.

Igor,
ceea ce cunoastem nu ne fereste de teama - ci ne fereste sa repetam timpeniile. Eu zic ca ne foloseste la FOOOOARTE multe:-)

Adriane, ia afla-te in treaba si mai scrie-ne un sonet! Sa ne bucuram si sa ne temem, sa iubim, sa ridem, sa plingem. Cind o sa cred ca le stiu pe toate, o sa caut poeziile celor care sciu numai despre lucruri nestiute...

Vezi ce înseamnă să te pricepi la proză ? Ajută și la poezie, pentru că pui niște accente acolo unde trebuie.
Cât despre îndemn...ca un om ascultător ce sunt, mă conformez. Chiar de azi.
Pe curând