Adrian Munteanu

Când spun „Văzduh”, o taină-n jur se strânge Și simt adânc ființa cum irupe Din două mari și-nfiorate cupe Cu trupul lor de carne și de sânge. Din Văz și Duh, suind pe albe crupe, Urzesc

Cețuri târzii, umbrare și zăbrele, Bolți largi de ploi însingurând zăbava, Furtuni în grâu, când a rămas doar pleava Și m-a pătruns uitarea pân' la piele, Un vârf de stâncă ce-a străpuns

Pământul sterp. O creangă ca o ghiară În descărnate țarini costelive. O creangă strâmbă, cioate strânse-n stive. Hidoase umbre-n prunduri înfioară. Din boabe seci voi pregăti colive Chemând

Ia-mi ochii limpezi ce-au scrutat cu sete Descătușarea geamătului serii, Ia-mi glasul tandru zăbovind în merii Striviți de flori născute să îmbete, Ia-mi pleoapele ce au filtrat

Cădeam trăgând cuvinte în furtună. Silabe se izbeau de maluri supte Și nu puteau cu valuri mari să lupte, Ca să închege tot ce-aveau să spună. Mă sfâșiau tristețile abrupte Ce nu găseau

ADAM PUSLOJIC, UN SCRIITOR INTRAT IN MITOLOGIA LITERATURII ROMANE, PENTRU PRIMA DATA LA BRASOV ASEZAMANTUL CULTURAL “REDUTA” FUNDATIA ARANIA Grupul CAII VERZI DE PE PERETI vă invită Marti, 24 mai,

Oriunde merg, popas îmi sunt doar clipe. Nu mă îndrept decis spre neuitare. Credința mea se-apleacă roditoare Ca taina-n seve-adânc să se-nfiripe. Ochii uimiți de-o fină

Când corp, când spirit, joc pe funii ude Fără popas, cu verbul drept povață. Trupul nesigur de incert se-agață, Iar sufletul se pierde-n ierburi crude. Un gând nu-și trece firul lui de

O împăcare s-a întins sub frunte Și valul tihnei mi-a-nvelit ființa. Compune-amurgul deslușit sentința Nălucii prinsă-n tainițe mărunte. În geamăt surd își pierde-ncet voința O negură

Stau suspendat între pământ și-azurul Clipind complice, duhul să-l adaste. Sub fagi străvechi, făpturi iconoclaste, Zvârlind în hăul umbrelor impurul, Au șters rugina clipelor

“Deșteaptă-te române !”-și plimbă steagul Chiar lângă poarta ce-năuntru cheamă. Aici se-nșiră slovele pe-o gamă Ce-și uită clipe, numărând șiragul. Pe Mureșanu nu îl bagă-n seamă Ce-i

Plânsul tăcut mi-a înecat poiana Atâtor mlade așteptând urcușul. Viori jelesc primind prin crengi arcușul Uitărilor care îmi curmă goana. Așează spinii tainei cărăbușul Pe

antisonet S-au anunțat torenți și uragane, Tornade și vulcani scuipând veninul; Pe Coasta de Azur s-a dus seninul Și vile de magnați nu au obloane. Pale de vânt mi-au măturat vecinul Peste

----------------------------------- Un dar din partea mea. Daca n-ați văzut-o încă, vă invit să vă uitați pe TVR Cultural, luni, 14 februarie, ora 16,30 sau marti, 15 februarie, ora 8,30 și 16,30,