Poezie
Plânsul tăcut
Sonet 770
1 min lectură·
Mediu
Plânsul tăcut mi-a înecat poiana
Atâtor mlade așteptând urcușul.
Viori jelesc primind prin crengi arcușul
Uitărilor care îmi curmă goana.
Așează spinii tainei cărăbușul
Pe fruntea-nvinsă ce-a primit coroana
Cu care-am vrut să îmi compun icoana
Pierdută-n cazne ce mi-au pus călușul.
Am sfâșiat adânc, clădind frumosul,
Cămașa fricii. Un tăios cuțit
Înfipt în piept a slobozit mirosul
De sânge cald prelins la nesfârșit.
Dar știu că urma rănii e prinosul.
Poți spune tu că-n van m-am irosit ?
004.703
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adrian Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 79
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian Munteanu. “Plânsul tăcut.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-munteanu/poezie/13972326/plansul-tacutComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.