Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Plânsul tăcut

Sonet 770

1 min lectură·
Mediu
Plânsul tăcut mi-a înecat poiana
Atâtor mlade așteptând urcușul.
Viori jelesc primind prin crengi arcușul
Uitărilor care îmi curmă goana.
Așează spinii tainei cărăbușul
Pe fruntea-nvinsă ce-a primit coroana
Cu care-am vrut să îmi compun icoana
Pierdută-n cazne ce mi-au pus călușul.
Am sfâșiat adânc, clădind frumosul,
Cămașa fricii. Un tăios cuțit
Înfipt în piept a slobozit mirosul
De sânge cald prelins la nesfârșit.
Dar știu că urma rănii e prinosul.
Poți spune tu că-n van m-am irosit ?
004685
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
79
Citire
1 min
Versuri
14
Actualizat

Cum sa citezi

Adrian Munteanu. “Plânsul tăcut.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-munteanu/poezie/13972326/plansul-tacut

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.