Adina Ungur

în noaptea de bobotează am dormit pe sărite m-am tot trezit și m-am rugat aproape de fiecare dată la dumnezeu am deschis cuptorul și din ruladă mi-a căzut între palme un bărbat nu erai tu, apoi

au fost oameni pe care nu speram să-i pot ierta ușor ăla cu bisturiul a primit o avertizare exact în cord și l-am iertat, pe aia cu trădarea și pe ea pe cea care a întors spatele urmează să o mai

de câte ori mă întorc la mine lumea zice că fac o figură interesantă cel puțin bună de imortalizat într-un tablou impresionist cândva de mult fără instructajul de acces mi se trântise o placă pe

În unele zile, seara când se simțea singur, se făcea prezentă acea entitate minusculă, pufoasă, ca o fluturare pe la tâmple îi bătea, ori ce altceva ar fi putut fi? Venea cu un fâlfâit mai ales și cu

ieri coboram de pe șira dealului - șoseaua ne taie lanul la margine de sat - povesteam cu cerul deasupra se-nnora și parcă nu mai ajungeam la șosea. e sară de duminică sălăjeană cu pădurea în

vine peste orașul meu un fel de primăvară la fel de capricioasă ca mine mi-e atât de greu să-mi stăpânesc ramurile care țipă spre cer în soare sau în ploaie uneori, țipă după tine eram verde

tu nu te saturi niciodată să rupi cate o culoare din mine să o pipăi să o adulmeci să dai de pământ cu ea poate sunt un fel de balsam consumabil un fel de adiere pe creștetul tău o basma tu nu te

am fost acolo in bratele tale am fost rotindu-ma pe dupa castani amestecand intr-un pumn cuvintele si-n altul clipe de nisip peste ani am fost acolo de cand ma stiu ascunsa, pierduta

Eu traiesc in pamant si sunt radacina copacului care tot eu sunt. Imi intind crengile-n aer cu toate ca stau in locul meu stramt, de unde privesc cum ma arde soare razand, cum

el statea ascuns dupa noapte uneori se juca intre doua draperii rosii de soare isi astampara setea storcand cate un sarut imaginar alteori isi indesa in borseta cu tainuri vreo dulcegarie adunata

aici cădeau poalele serii cu jupoanele fumurii și ciucuri de ploaie peste dealuri tu mă știi colaboram cu stolul de păsări vecine poposite pe umerii mei de-acum făceam schimb de pene și grăunțe ele

Palida, incovoiata si rece urci cu fiecare clipa cate o treapta de infinit, scuturandu-ti lenes zdrentele de maini disperate... clipe, furnici umane din oceanele mileniilor.

Faptele vorbeau si m-au durut... Nu-ndraznesti sa-mi spui ce mi-ai facut? Voi trimite fluturii sa-ti umble-n par si-mi vor spune chair si ce n-am vrut... Ce-i mai dureros,

Unele vise se împlinesc după 30 de ani Șansa lui Kuki Pentru mine Viața este un film pe care îl turnăm în fiecare zi sub cerul înalt, dar mai ales, într-o proporție mai mare pe pământul acesta

oamenii dragi de lângă mine dispar fără nici un rămas bun ca și cum ar trebui să pot trăi fără ei deși, uneori simt că nu pot acum îmi iau un al treilea loc de muncă așa că nu voi mai avea

bat cuie i le bat de cap, de mâini și țipă mogâldeața și îi bat una peste gură până tace pur și simplu astăzi, uită-te pe calendar dacă vrei e ziua în care a venit rândul bătăii în cuie nici măcar nu

Azi dimineață bunica mă întreba unde-am pus ghivecele cele noi. I-am dat câteva (acum intră și râdem în hohote toate trei), apoi a mai cules ceva cutii goale de margarină, eu am plecat la lucru și am

Marti, 23 octombrie a.c., ora 13.00 la Muzeul de Art[ din Cluj-Napoca va avea loc vernisajul expoziției de caligrafie a artistului sud corean Ji Won Park Yangjun Laureat a numeroase