Recunoaste!

Numai un suflet nobil recunoaște, numai un bărbat sincer și sensibil răspunde la astfel de întrebări. Mult mai dureros și crud poate fi chiar adevărul întreg. Fluturii îți vor spune adevărul dar distorsionat după mijloacele lor de percepție, bazează-te mai bine pe faptele ce vorbesc de la sine.

Adevarul in forma sa ideala nu poate fi perceput de noi, oricat de extinsi imaginativ am fi, nu putem trece de barierele fizice ale fiintei ce suntem, insa trebuie cel putin sa tindem spre el. Cred ca un fragment de adevar azvarlit spre noi jigneste si doare infinit mai mult decat necunoasterea totala a lui (dulcea necunoastere, in care altfel, naivi, ne-am incuiba). Oricat de crud ar fi, adevarul e insasi viata pe care trebuie sa incercam macar sa o cunoastem in limitele perceptiei individuale. Incertitudinea - nu am cuvinte sa o apreciez. Negativ!
Revenind la versuri, am amenintat doar, fara sa trimit fluturii, fortand poate pentru ultima data raspunsul perechii lase. Retorismul final vrea sa aduca (poate) mai mult sau mai putin sesizabila ruptura.
Oriana, ai dreptate in ceea ce spui, intr-adevar faptele (pe care poti sa le cunosti) vorbesc de la sine, te-as contrazice doar la \"mai dureros si crud poate fi chiar adevarul intreg\".
Iata-ma comentand din nou (la mine), sper sa nu supar sau sa deranjez, pur si simplu am simtit nevoia sa raspund Orianei.