Poezie
Un munte prabusit
3 min lectură·
Mediu
el statea ascuns dupa noapte uneori se juca intre doua draperii rosii de soare
isi astampara setea storcand cate un sarut imaginar alteori
isi indesa in borseta cu tainuri vreo dulcegarie adunata cu grija
de pe foile pazite de toti cei sapte pitici ai lor
plang
femeile cadeau usor ca frunzele atingand prispa bunicii toamna
se adunau ca un card de furnici rosii gata-gata sa se imburde
pe trunchiul sau la un pol sau la altul
intunecat sau umbros
oricum ascuns evident
nu stiam
nu am idee cum de l-am vazut munte sau de ce-oi fi fost eu
frunza de stejar cu bucle mangaiate de-o coada de ochi la apus
si alta la rasarit se pare ca nu ma pot lipsi de imagini
inca mai mazgalesc simboluri
fiecare plange cum poate asa mi-e mie
mai mult decat
amar
intr-o noapte s-a prabusit munte peste mine hai ca nu pot sa spun altfel decat asa cum simt oricum as fi
m-a zdrobit m-a ingropat in cenusa si-n tina si-n adancul pamantului m-a aruncat
un colt de stanca mi-a adancit un fel de crater in piept
azi curge vant din pamant si ploaie si nori si mi se pare ori captez
de undeva din atmosfera unda ca se instaleaza
o primavara timpurie exclusiv
pe luna
stiu ca i-am stat de veghe la tample lasand gluma la o parte zic
si umbra si aer urma sa-i fiu sau coroana cu mladite noi si verde
si un fel de inaripata uriasa peste hotare sa-l zbor neostenita trebuia
deh s-a rasturnat pur si simplu munte peste mine iar eu trebuia sa tac am tacut
o stanca sau talpa lui imensa ma zdrobea cu viteza luminii
iar eu chiar nu pot sa-mi explic de ce
incremenisem
as fi vrut sa tip sa urlu sa am o reactie normala de impotrivire
dar nu se intampla altceva decat suflam in flux continuu
trei cuvinte rosteam toate combinatiile posibile
nu stiu daca le-a auzit pana la urma gestul oricum era predictibil
eu nu invatasem inca decat sa-i cant numele
pe cand imi vibrau prin toata fiinta nerostitele alea doua
blestemate
constat ca intre nord si sud e un spatiu pe care inca
nu l-am explorat nu se mai aud
decat hohote sau un miez de primavara incoltit in hauri departe
chiar si asa mi-e inexplicabil de dor insa tac
imi ascut auzul da el pare a fi el
un munte prabusit care m-a rapus
si rade neostenitul parca
asa e se aude acum mai bine
el pare a fi si
rade si
rade
cumplit
21 martie, 2003
013257
0
\"nu stiam\"
\"fiecare plange cum poate asa mi-e mie mai mult decat amar\"
\"hai ca nu pot sa spun altfel decat asa cum simt...\"
\"lasand gluma la o parte \"...
aceste interventii dau un farmec deosebit textului tau.