Adela Setti

Albul zilei coboară spre roz. Cu urechiușe fragile, mustăcind prin somn, Lolek diurnul visează fluturi de noapte. Bolek îi prinde pentru simplul fapt că el e nocturn. Apoi mi se lungesc amândoi pe

Va trebui să te grăbești dacă vrei să salvăm memoria amândurora înainte să devină transparente toate lucrurile, iar în dosul lor să nu se mai vadă decât Nimicul. Cum este? Ai putea să îmi spui, ești

Spuneai că oamenii se scriu dintr-o nevoie de ordine. Totul se explică prin asta. Toate jurnalele, toate albumele personale sunt o încercare de a ordona viața, de a clarifica de ce s-a întâmplat așa

zilele crapă boabe de struguri ploaie și mană prea devreme dinspre semințe tăcere ___ Copyright Adela Setti

Gardul acela proaspăt dat cu var, din scânduri lungi, cum se făceau odată. Cu bancă la poartă, pentru duminici. Și casa cu streșini rupte. Chiriașul care făcea la fereastră. Ploaia galbenă care nu

trec ciorile ca niște griji în plus pe deasupra balconului ei cu scrumieră exilată fața i-a slăbit corpul s-a deformat nu mai arată ca Milla arată ca o femeie și poartă trapezi uriași primește

zeul se amuză candid un copil purtător de cuțitaș taie linia orizontului pe acoperișuri atent la detalii precum vrăbii pisici și urme de ploaie oamenii-s toți în umbră nu pot fi atinși cu

am salvat peste / am salvat peste ziua aceasta ziua ta / cu porți fără pioni / porți fără sare / indefinibile / și nu mai am / nu mai am nimic al meu totul începe aici / cu tine / aerul încetinește

Varianta 2 prima beție - shopping cu bețișoare parfumate a doua beție - prima țigară de foi verzi a treia beție - schimburi de suflete prietene ultima beție - străini cântând the grass was [even]

[Michal, acesta este un semn pentru toți cei din urma noastră și pentru ceilalți în urma cărora stăm] centripet: ochiul tău în care văd fântâna în care îmi văd chipul centrifug: ochiul

în tomberon o colivie o tăviță niște farfurii mânjite cu lapte și-un preș toate șterse de timp papagalul a trăit cinci ani mâța cinci spre zece erau cei mai buni prieteni când s-au luat de

\"I understand the fascination I\'ve even been there once or twice or more but if you don\'t change your situation then you\'ll die, you\'ll die, don\'t die, don\'t die please don\'t

2065 mâinile ca o hartă creponată pe față, fină pe verso. râuri care au curs deasupra și s-au uscat lăsând în urmă albii ramificate. între degetele încă frumoase urma unei țigări cu filtru 3/4, tutun

tastaturile sunt pline de ceară șoselele sunt tapisate cu ceară din case curge ceară ici și colo un schelet de metal arată în sus un soare inert cu chelie roșie la o fereastră intactă bătrâna

lumea în dungi cu siluete de oameni și de pisici. umbre de copaci. și de garduri. dâre lăsate de zboruri în aer. și norii mai lungi ca oricând. e o zebră pe care odelia traversează râzând.

nu-i cineștiece doar un reminder debil undeva mă așteaptă un mâț o bătrână o pâine uscată și o fântână dar eu insist să stau aici lângă tine în liniștea asta teribilă de după țigară de după

_________________________________________________________ t o ț i p u i i a j u n ș i d i n g r e ș e a l ă s u b t ă l p i l e m e l e m i c i î ș i r o t e s c a i c i d e v e n i r e a i n f o

odată pusă la punct și ca să rămână așa viața te obligă ironic la cea mai infamă selecție tot ce poți păstra la vedere sunt momentele incolore care nu te-ar fi adus aici cu de la sine

Orașul ăla îi tare stricat. Nu te mai văd, suflete. Visăz noaptea că oamenii răi te păzăsc pe la colț și iți cotrobăie sub coaste bănuțul. O zi, atâta de l-ar prețălui, poate s-ar lăsa și ei de

Istoria se scrie cu mingi. Mingi de păr în cimitire, canalizare și situri. La o analiză atentă poți afla totul despre umanitate. Cât de mult au decăzut genele prin folosirea coloranților din sol și