Nici măcar mult

am salvat peste / am salvat peste ziua aceasta ziua ta / cu porți fără pioni / porți fără sare / indefinibile / și nu mai am / nu mai am nimic al meu totul începe aici / cu tine / aerul încetinește pe pod oamenii zâmbesc dintr-o dată rewind am văzut undeva un porumbel / kaki / și un obraz / părea cald în ploaie părea cald / ești aici? ceva îmi spune că ai plecat demult / doar pietrele cubice sunt cubice încă sub urmă / în rest rotunjite de ploaie / ai plecat demult e strâmb surâsul / mă / opresc / într-o margine / roșie / buzele străinei sunt calde încă *** nu am mai scris demult pentru că viața mea a devenit banală nu îmi mai spun nimic zidurile nici pietrele de caldarâm nici pomii mi s-au prăfuit toate colecțiile iar tu tu ai un fel de cocon în jurul trupului nu simt nimic când te îmbrățișez darling nu mai există anotimpuri nu mai există iubire doare totul ca o zdrelitură. nici măcar mult. hai să rupem coperta asta frumoasă care ascunde un hău și să ne azvârlim. ___ Copyright Adela Setti