Zidul

pictorul șade și tace. zidul e gros ca tăcerea funinginoasă din care se nasc fără durere norii. pictorul umple zidul cu nori. la sfârșit e negru. o siluetă în cumulus nimbus. dă-mi umbrela zice. un val sparge zidul. și spițele tăcerea. undeva un mac. ___ Copyright Adela Setti