Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@adela-settiAS
Adela Setti
@adela-setti
Jurnaljournal

Day 5

Arcadia

1 min lectură·
Mediu
Distanțele cresc încet. Cineva face pâine din ele și o înghite pe nemestecate. Rămân un colț zgrunțuros în întunericul cămării o piatră în fundația casei ce va crește și ea prea târziu din hârtie. Cimitirul golit de soare ca un stomac de sinucigaș cască inofensiv cu dinți de lapte. O margaretă și sub ea încă nimeni. Pașii în colb aburesc spre recoltă, cerul sună din turle cu o notă mai jos. Scârțâie oase și lemnele carului. Aur topit pretutindeni. Deasupra o aripă. Stinge varul amiezii. Aprinde o lumânare. Umbra mea îmbrăcată în ceară privește încet peste umăr. Distanțele cresc ea face pâine din ele. Se bucură săracii orașului. _______ Copyright Adela Setti
#journal
0115316
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Jurnal
Cuvinte
112
Citire
1 min
Actualizat

Cum sa citezi

Adela Setti. “Day 5.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adela-setti/jurnal/1740555/day-5

Comentarii (11)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@alice-drogoreanuAD
alice drogoreanu
tu nu scrii Adele
tu pictezi și pictezi tot
și goluri și turle și stări și senzații

scrii vizual al naibii de vizual mă doare stomacul când citesc
\"Umbra mea
îmbrăcată în ceară
privește încet peste umăr\"

mă întreb cum te-aș privi din față
ai grija de tine fată dragă
0
@leonard-ancutaLA
Leonard Ancuta
asta imi exprima mie acest tecst. cimitirul golit, margareta cu nimic sub ea, distantele care cresc, se maresc... toate astea ma duc cu gandul la un proces perpetuu de solitudine. pana si painea spune acelasi lucru, si chiar acentueaza sentimentul insingurarii, fiindca pomana se da de obicei necunoscutilor, si asa cum spunea pirandelo, adevarata singuratate se traieste intr-un peisaj strain.
0
@adela-settiAS
Adela Setti
există locuri care te împacă.
0
@tara-mircea-marcelTM
Tara Mircea Marcel
de a despica versul pana ce nu mai ramane nimic din el, sa caut simbolistica intregului poem, analizand fiecare imagine, fiecare metafora, fiecare cuvant, virgula si punct. dar inving ispita aceasta... mi-e frica sa scormonesc mai adanc. mi-e frica de ce intuiesc ca am sa aflu, sau de ceea ce nu stiu ca se gaseste ascuns, si poate mi-e frica de a nu parea ridicol...

in orice caz
mie imi confera liniste acest text... poate ca exprima singuratate, dar in cazul acesta e o singuratate tanjita, dorita, o singuratate ce te umple si te simti bine in ea. sau poate un anonimat confortabil.
totul intr-o plimbare dealungul unui mic satuc, intr-o lume uitata si regasita (arcadia?)
0
@adela-settiAS
Adela Setti
o lume uitată și regăsită. stârcu, de fapt.
aici e doar liniște. și în arcadia se face liniște. prin contaminare.
0
@adrian-dorieAD
Adrian Dorie
Bacovia tine sa te felicite (mi-a transmis asta intr-o sedinta de spiritism) pentru strofa a doua...
0
@miruna-dimaMD
Miruna Dima
Nu mai pot raspunde prin comentarii la text. Pur si simplu nu pot. Pentru ca in primul rand toate astea misca ceva in mine. Abia apoi, poate, undeva, dupa ce trec toate, gandesc de ce, prin ce metoda, cat de bine ales e cuvantul, cat de sugestiva imaginea...
0
@anni-lorei-mainkaAM
Anni- Lorei Mainka
....e un aliment necesar
ca si versurile tale ....respect ....pe curind
0
@manolescu-gorunMG
Manolescu Gorun
\"Deasupra o aripă. Stinge varul amiezii.
Aprinde o lumânare. Umbra mea
îmbrăcată în ceară
privește încet peste umăr.\"

Numai pentru atat si merita sa citesc. Dar e mult mai mult
0
@nica-madalinaNM
nica mădălina
am intrat într-o cameră mirosind a făină și a cald de lumânare.
adică tare mi-a plăcut făcutul pâinii din_distanțe.
e ca un trailer aici. încă deschis.
0
@adela-settiAS
Adela Setti
mulțumesc.
0