Eseuri
Play Ball
De la naftalină
2 min lectură·
Mediu
Istoria se scrie cu mingi.
Mingi de păr în cimitire, canalizare și situri. La o analiză atentă poți afla totul despre umanitate. Cât de mult au decăzut genele prin folosirea coloranților din sol și de deasupra lui. Astfel, din pletele unui medieval se puteau țese pături, în timp ce azi oamenii sunt doar niște purtători de becuri arse.
Mingi de carne în cădere liberă, între punctul primului urlet și al ultimei șoapte. Acestea au un statut mai aparte. Migrează în sensul acelor de ceas. Ori de câte ori cineva le întoarce, se defectează prin contaminare cu exteriorul, până când din toată încrengătura de vene rămâne doar un desen pe un perete de wc public.
Mingi de cauciuc, jucându-se de-a circulația pe autostrăzile unde au evadat ideile din peșteri. Nu, nu e o analogie, sunt chiar mingi - de fotbal de pingpong de golf precum și baloane purtate de clowni. Pentru că oamenii își înscriu trecutul ca pe un logo defect în ludicul existenței și uită să învețe din el mai mult decât cum și când să servească.
Mingi luminoase de plasmă în cer și mingi de ciment pe pământ. Primele veghează, celelalte construiesc iluzia unui univers fără temeri, chiar dacă dezgheață totul și apoi îngheață la loc; un univers contra timp reprezentat cu semnul scăderii, într-o politică a mingilor de cifre bine umflate și azvârlite în mințile noastre, pe care le îmbracă vag până la convingere.
Istoria se scrie cu mingi. Tu urmezi. În careul de 11 metri zeul se mișcă hazliu de pe un picior pe celălalt. În poartă. Sublima lui ezitare oferă o ultimă șansă. Oprim meciul?
Și nu ne folosim de mingile noastre în formă de ochi și în formă de inimi. Uităm mereu că respirăm doar prin locație. Din pântecul rotund al devenirii refuzăm să ne naștem.
Viitorul nu se va scrie. El va strivi.
Viitorul e un pumn de plumb ascuns într-o mănușă de box. Rezolvarea prin KO a tuturor mingilor, chiar și a celor de care nu știm, așa cum sunt ele, ascunse una în alta ca o jucărie insignifiantă și subțire. Ca un balon de săpun.
# București, 7 august 2003 #
____
N.B. Interzis a se introduce pe blog-uri personale și alte site-uri
fără acceptul expres al autoarei. Mulțumesc.
Mingi de păr în cimitire, canalizare și situri. La o analiză atentă poți afla totul despre umanitate. Cât de mult au decăzut genele prin folosirea coloranților din sol și de deasupra lui. Astfel, din pletele unui medieval se puteau țese pături, în timp ce azi oamenii sunt doar niște purtători de becuri arse.
Mingi de carne în cădere liberă, între punctul primului urlet și al ultimei șoapte. Acestea au un statut mai aparte. Migrează în sensul acelor de ceas. Ori de câte ori cineva le întoarce, se defectează prin contaminare cu exteriorul, până când din toată încrengătura de vene rămâne doar un desen pe un perete de wc public.
Mingi de cauciuc, jucându-se de-a circulația pe autostrăzile unde au evadat ideile din peșteri. Nu, nu e o analogie, sunt chiar mingi - de fotbal de pingpong de golf precum și baloane purtate de clowni. Pentru că oamenii își înscriu trecutul ca pe un logo defect în ludicul existenței și uită să învețe din el mai mult decât cum și când să servească.
Mingi luminoase de plasmă în cer și mingi de ciment pe pământ. Primele veghează, celelalte construiesc iluzia unui univers fără temeri, chiar dacă dezgheață totul și apoi îngheață la loc; un univers contra timp reprezentat cu semnul scăderii, într-o politică a mingilor de cifre bine umflate și azvârlite în mințile noastre, pe care le îmbracă vag până la convingere.
Istoria se scrie cu mingi. Tu urmezi. În careul de 11 metri zeul se mișcă hazliu de pe un picior pe celălalt. În poartă. Sublima lui ezitare oferă o ultimă șansă. Oprim meciul?
Și nu ne folosim de mingile noastre în formă de ochi și în formă de inimi. Uităm mereu că respirăm doar prin locație. Din pântecul rotund al devenirii refuzăm să ne naștem.
Viitorul nu se va scrie. El va strivi.
Viitorul e un pumn de plumb ascuns într-o mănușă de box. Rezolvarea prin KO a tuturor mingilor, chiar și a celor de care nu știm, așa cum sunt ele, ascunse una în alta ca o jucărie insignifiantă și subțire. Ca un balon de săpun.
# București, 7 august 2003 #
____
N.B. Interzis a se introduce pe blog-uri personale și alte site-uri
fără acceptul expres al autoarei. Mulțumesc.
084.858
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adela Setti
- Tip
- Eseuri
- Cuvinte
- 377
- Citire
- 2 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Adela Setti. “Play Ball.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adela-setti/eseu/228650/play-ballComentarii (8)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Legat de pletele medievalilor, textul de pe hârtie era așa: \"Astfel, din pletele unui medieval se puteau țese pături, chiar dacă erau pline de păduchi, erau cu siguranță mai utile decât becul ars purtat de omul contemporan pe post de țeastă\".
Iar în ceea ce privește viitorul, eu îl văd ca pe o consecință a \"istoriei\". De aceea strivește.
Mulțumesc pentru trecere, lectură și însteluțare.
Adela
Iar în ceea ce privește viitorul, eu îl văd ca pe o consecință a \"istoriei\". De aceea strivește.
Mulțumesc pentru trecere, lectură și însteluțare.
Adela
0
O viziune reducționistă care funcționează implacabil, ajunge și în poartă, ne și entuziasmăm. Minge să fie!
0
Pe ei!
[aveam de gând să spun mai mult de-atât, dar trebuie să plec la meci]
Adela
[aveam de gând să spun mai mult de-atât, dar trebuie să plec la meci]
Adela
0
mingile se transformă treptat. asist la o devenire în sens învers, prin simbol. de la părul care nu putrezește dar dispare în favoarea imaginii-aparenței, la carnea din care rămîne doar dorința, pînă la jocul golit de sens și fairplay:\"într-o politică a mingilor de cifre bine umflate și azvârlite în mințile noastre, pe care le îmbracă vag până la convingere.\" care dă în cele din urmă în fantoșă: o matrioșca balon de săpun.
Aici viitorul e într-adevăr, cum spuneai, doar o consecință care anulează continuarea. un final apoteotic care nu lasă loc de întors.
bizar scriai prin 2003. mai ai și alte hîrtii prin dosarul cela?
M.
Aici viitorul e într-adevăr, cum spuneai, doar o consecință care anulează continuarea. un final apoteotic care nu lasă loc de întors.
bizar scriai prin 2003. mai ai și alte hîrtii prin dosarul cela?
M.
0
da, mă citești foarte bine :)
Dinspre dosar, nicio grijă. Texte puține și cam rătăcite.
Adela
Dinspre dosar, nicio grijă. Texte puține și cam rătăcite.
Adela
0
Terifiant. Deosebită agilitate în jocul cu ce pot spune cuvintele într-o soluție saturată de cultură. Mingi, noduri, puncte de cristalizare simbolică. Cam așa vede lucurile și Sloterdijk, alert și fără speranță - totul este kinetică.
0
Sloterdijk am citit [întâmplător și cumva pe diagonală]. Mi-a plăcut la vremea respectivă și probabil mi-a și lăsat, subconștient, niște \"sechele\". Faptul că ai făcut această conexiune mă onorează.
Îți mulțumesc și te aștept în continuare.
Adela
Îți mulțumesc și te aștept în continuare.
Adela
0

e adevarat in dark ages oamenii aveau parul mai bogat dar sa nu uitam ca era plin de paduchi iar igiena personala...
igiena personala era responsabila direct de speranta de viata a unui medieval adica 28-30 de ani
un eseu scris poetic
ai reusit sa \"asamblezi\" o noua specie literara eseul-poezie
ziceai ca viitorul nu se va scrie
el va strivi
eu zic ca viitorul nu exista
exista numai ziua de azi
maine?
cine stie?
cui ii pasa?