Eseuri
Play Ball
De la naftalină
2 min lectură·
Mediu
Istoria se scrie cu mingi.
Mingi de păr în cimitire, canalizare și situri. La o analiză atentă poți afla totul despre umanitate. Cât de mult au decăzut genele prin folosirea coloranților din sol și de deasupra lui. Astfel, din pletele unui medieval se puteau țese pături, în timp ce azi oamenii sunt doar niște purtători de becuri arse.
Mingi de carne în cădere liberă, între punctul primului urlet și al ultimei șoapte. Acestea au un statut mai aparte. Migrează în sensul acelor de ceas. Ori de câte ori cineva le întoarce, se defectează prin contaminare cu exteriorul, până când din toată încrengătura de vene rămâne doar un desen pe un perete de wc public.
Mingi de cauciuc, jucându-se de-a circulația pe autostrăzile unde au evadat ideile din peșteri. Nu, nu e o analogie, sunt chiar mingi - de fotbal de pingpong de golf precum și baloane purtate de clowni. Pentru că oamenii își înscriu trecutul ca pe un logo defect în ludicul existenței și uită să învețe din el mai mult decât cum și când să servească.
Mingi luminoase de plasmă în cer și mingi de ciment pe pământ. Primele veghează, celelalte construiesc iluzia unui univers fără temeri, chiar dacă dezgheață totul și apoi îngheață la loc; un univers contra timp reprezentat cu semnul scăderii, într-o politică a mingilor de cifre bine umflate și azvârlite în mințile noastre, pe care le îmbracă vag până la convingere.
Istoria se scrie cu mingi. Tu urmezi. În careul de 11 metri zeul se mișcă hazliu de pe un picior pe celălalt. În poartă. Sublima lui ezitare oferă o ultimă șansă. Oprim meciul?
Și nu ne folosim de mingile noastre în formă de ochi și în formă de inimi. Uităm mereu că respirăm doar prin locație. Din pântecul rotund al devenirii refuzăm să ne naștem.
Viitorul nu se va scrie. El va strivi.
Viitorul e un pumn de plumb ascuns într-o mănușă de box. Rezolvarea prin KO a tuturor mingilor, chiar și a celor de care nu știm, așa cum sunt ele, ascunse una în alta ca o jucărie insignifiantă și subțire. Ca un balon de săpun.
# București, 7 august 2003 #
____
N.B. Interzis a se introduce pe blog-uri personale și alte site-uri
fără acceptul expres al autoarei. Mulțumesc.
Mingi de păr în cimitire, canalizare și situri. La o analiză atentă poți afla totul despre umanitate. Cât de mult au decăzut genele prin folosirea coloranților din sol și de deasupra lui. Astfel, din pletele unui medieval se puteau țese pături, în timp ce azi oamenii sunt doar niște purtători de becuri arse.
Mingi de carne în cădere liberă, între punctul primului urlet și al ultimei șoapte. Acestea au un statut mai aparte. Migrează în sensul acelor de ceas. Ori de câte ori cineva le întoarce, se defectează prin contaminare cu exteriorul, până când din toată încrengătura de vene rămâne doar un desen pe un perete de wc public.
Mingi de cauciuc, jucându-se de-a circulația pe autostrăzile unde au evadat ideile din peșteri. Nu, nu e o analogie, sunt chiar mingi - de fotbal de pingpong de golf precum și baloane purtate de clowni. Pentru că oamenii își înscriu trecutul ca pe un logo defect în ludicul existenței și uită să învețe din el mai mult decât cum și când să servească.
Mingi luminoase de plasmă în cer și mingi de ciment pe pământ. Primele veghează, celelalte construiesc iluzia unui univers fără temeri, chiar dacă dezgheață totul și apoi îngheață la loc; un univers contra timp reprezentat cu semnul scăderii, într-o politică a mingilor de cifre bine umflate și azvârlite în mințile noastre, pe care le îmbracă vag până la convingere.
Istoria se scrie cu mingi. Tu urmezi. În careul de 11 metri zeul se mișcă hazliu de pe un picior pe celălalt. În poartă. Sublima lui ezitare oferă o ultimă șansă. Oprim meciul?
Și nu ne folosim de mingile noastre în formă de ochi și în formă de inimi. Uităm mereu că respirăm doar prin locație. Din pântecul rotund al devenirii refuzăm să ne naștem.
Viitorul nu se va scrie. El va strivi.
Viitorul e un pumn de plumb ascuns într-o mănușă de box. Rezolvarea prin KO a tuturor mingilor, chiar și a celor de care nu știm, așa cum sunt ele, ascunse una în alta ca o jucărie insignifiantă și subțire. Ca un balon de săpun.
# București, 7 august 2003 #
____
N.B. Interzis a se introduce pe blog-uri personale și alte site-uri
fără acceptul expres al autoarei. Mulțumesc.
084835
0
e adevarat in dark ages oamenii aveau parul mai bogat dar sa nu uitam ca era plin de paduchi iar igiena personala...
igiena personala era responsabila direct de speranta de viata a unui medieval adica 28-30 de ani
un eseu scris poetic
ai reusit sa \"asamblezi\" o noua specie literara eseul-poezie
ziceai ca viitorul nu se va scrie
el va strivi
eu zic ca viitorul nu exista
exista numai ziua de azi
maine?
cine stie?
cui ii pasa?