Ada Albu

Alerg după umbra mea, surâzând. luminile din jur rămân în urmă, mă simt de parc-aș fi un gând... Dar când s-apuc umbra de mână - dispare-n vag, în urma mea și n-o mai văd, o simt din spate. Și

îmi aduc aminte cum iarna ne țineam de mână, ne țineam de noi, ca nu cumva să ne despartă fericirea, dar acum, când am fost despărțiți de dureri, iarna noastră este perfectă, chiar dacă nu mai

Îmi aud inima cum bate ca un ochi înfipt în vid. Brațe mă cuprind ca umbre ale visurilor spare închid câte puțin din tot ce am, să am mai mult ce prețui. Sunt viu, sunt mort... Un corb ce

drumul merge în cercuri de prea mult timp. și merele toate-s rotunde, pâinea are colțuri peste tot și carnea... carnea nu-mi dă pace să trăiesc, mă deschide și intră în mine ca o eliberare de

Înghețat de câini cu respirația rece.. Îmi mănânc mâinile, îmi mănânc mâinile ce mai puteau cândva creea.. Și ochi-mi ce mai puteau cândva vedea. îmi mănânc chiar și gura ce mai putea cândva

Cred că am plecat deja, nu știu, dar așa se pare. cred că deja e iarnă... nu mi-au ajuns nici degete nici unghii nici mâini să număr. cred că deja pot să dorm și a trecut destul timp de când

Ai zis că ești fericit când plouă și plouă anume când sunt fericit eu. Dar ai mai zis că ninge când pe mine mă doare... Și ai tăcut că te doare când ninge.

O să-mi cadă mâinile de-atâta stat, ar trebui să-mi schimb poziția. Două cuvinte bătute-n picior \"Stai aici, privește-n jur\". Neascultare... Trei boieri pe o ladă, Patru nasturi în

Trăim ceea ce vrem, și nu ceea ce trebuie. Fericiți până în 2012 și după. Intensitatea ce mă doboară e prea puternică ca să mai pot stinge țigara, sau ca să mă ridic măcar din acest

Ningi asupra mea! Ningi să nu poată nici vântul șterge greutatea ta. Ningi asupra mea până o să înceapă să plouă. Ningi până o să înceapă zăpada să cânte. Ningi să fim un câtec de

Împărțim timpul în doze mici și îl trăim cu folos. Oglindă fragmentată în bucățele mici-mici, fiecare din ele conține întreg desenul. Împărțim viața în doze mici-mici, și ba o trăim, ba ne

mai am ceva de spus bah! lovit, rănit, împușcat bah! mai am ceva de spus bah! taci... bah! lovit, rănit... bah! în ritm de pas grăbit bah! fugi, fugi și ascunde-te bah! să nu te mai

adorm și nu mă pot opri, sar visele unul după altul, ca niște fulgi nudiști sinucigaiși, în mare... pantera roz nu-i ușoară, ea este miiiică, un loc în care te poți ascunde de

Convorbiti până la 3 de noapte cu un alter ego ce nu se mai termină și nu s-au început. Străpunge vara târzie miros de informatică, la care sar, sar... iar tu crezi că mor. Ca un ac care a nimerit

Maturitatea vine odată cu conștientizarea proprilor minusuri. Ea apare ca o sumedenie de pătrățele, care nu se pot înțelege între ele, care să fie mâncată de care... Până la urmă se așează

De ce nu poți vedea că sunt roșu? Mă privești cu mâinile, mângâindu-mi tot corpul. Totuși lacrimile din vocea ta nu mă cred... Nu simți miros de vară târzie în sângele în care m-am îmbrăcat? Ca

într-o stare străină mie, străină ție. nehilism apatic. atâta ură către cei pe care-i iubim. străină mie, străin ție. sunetul dispare distorsionat între realități. ne îmbrăcăm în corpuri ce

Omoară-mă apoi omoară-te, oricum nu se va schimba nimic. Să fii tu prințul, iar eu câinele tău credincios. Să fiu eu nebuna, pe care tu ai furat-o și o ții doar pentru tine. e deformat

Murim prostesc, în masă, dacă dintr-o parte bate cumva vântul mai tare, ne vom pierde echilibreul căzând... de multe ori am căzut așa. Nu ne-am ridicat niciodată, ne tot afundam în

Nu pot percepe nicidecum că mâine e o zi responsabilă. Eu tot rămân în ziua de azi, așteptând să se întâmple ceva, tot aștepând mereu... Veacul e deja pe sfârșite, iar în jur nu se întâmplă

Mă simt din alt cosmos mă simt învârtit, luat din brațele mele mă simt și e răcoare, chiar frig. mă simt un om de omăt, o regină a frigului printre oglinzi reci, fără unghii. nu pot zgâria

Cum am nimerit aici? Din care comă am căzut în coma asta? În care gaură neagră am fost absorbit și trimis pe planeta asta, în acest corp? Mi se spune că eu am ales acest loc... Mă absoarbe,

Mă tem că lumânarea nu va vrea să stea la o masă cu noi. Vom trăi în amurg mereu, mai luminos decât întunericul, mai întunecat decât lumina. Tu de-o parte a visului, iar eu - de cealaltă, nu

Războiul ăsta e prea lung undeva între zahăr și cafea. Mă strigă o voce de bărbat deja, mă cheamă la Nord, acasă. Cocoșul nu se aude, au murit toți vampirii și strigoii deja. Scrii lângă