zece degete

Dacă mai băgai și cuvîntul noapte aș fi crezut că e o nouă descriere a nopții pe cruce a lui Iisus. Poate fi și actul de creere a poeziei...acum lămurește-mă tu..despre ce e vorba?

Călin

e adevărat că poezia dată este destul de cifrată, dar ți-o explic cu mare plăcere.

Acest text este axat pe starea de amorțire fizică a mâinilor și ale celor zece degete ale ei.

Cuiele și piciorul sunt niște metafore în acest context, reprezentând vocea lenii ce nu te lasă să te miști.
Oricum, mâinile vor fi mișcate, fapt ce semnifică neascultarea.
Neascultarea este reluată în următoarele versuri prin zgârcenia boierilor ce apără o posesiune mizeră, care poate nici nu le aparține.
Numărul de 3 al boierilor și cel de 4 al nasturilor reprezintă neîmpărțirea, care e redată prin imaginea vulturului care nu împarte muntele său cu nimeni, deci singurătatea.

Dacă aduni cele două cuie, cei trei boieri, cei patru nasturi și vulturul, în sumă obții cele zece degete ale mâinilor, care fiind bolnavi de amorțeală au scris această poezie.

Sper că acum ai înțeles mai bine ceea ce am vrut să spun prin aceste versuri.

Cu drag, Ada.

Conotația matematică n-aș fi deslușit-o vreodată, fiindcă n-am fost prea atent la titlu, că e vorba de zece degete. Îți mulțumesc, așa ar trebui toată lumea să vorbească despre poeziile lor, cu măiestria cuiva care pune fiecare cuvînt la locul lui. Spor la scris

Călin