Poezie
Mai cântă-mi
1 min lectură·
Mediu
Mai cântă-mi
Încet...
În direcția opusă
Se învârtește muzica.
S-a terminat ziua.
Mai cântă-mi devreme.
Înet, încet, încet cade jos.
Vocea tremură.
Þinându-te de extremități,
Þi se micșorează pupilele
Până la mărimea universului,
Mai cântă-mi.
La hotarul acestor
crepusculari mii de ani
Pe gât, peste apă,
peste gheața oscilatoare așteaptă pescari.
Așa că mai cântă-mi
Ce pot schimba eu,
Cel condus de propria umbră?
Demult prevenit de începutul numărătorii inverse...
Știu că-n ultimul moment,
cînd nimeni nu te va crede,
un trecător de la stație
te va ascunde sub palton.
casele vor tremura
la apariția tramvaiului
și când se vor deschide ușile...
Mai cântă-mi. Ca un drog...
001499
0