Ada Albu

Vântul cântă. Îmbibi cu nasul praf. Afară-i multă lume veselă. Tu ești singur și-i lună plină. Cerul e mai albastru ca deobicei. Te gândești dacă se poate Să faci ceva pe dos, invers, Ca să

De la naștere Tot mă duc spre început, Amintindu-mi fiecare lucru trăit. Nu trăiesc din nou, Ci pe dos: de la sfârșit. Dacă te culci spre amurg, Nu te mai trezi - Vei avea dureri de

Ai avut ochi frumoși, Destul ca să te iubesc... Acum nu mai ești - Nu mai sunt nici eu... Stau departe, singur în albastru... Încep să văd în loc de mine 4... Nu merg la

Sunt obsedată de moarte. Mi-am amintit acum de existența ei, De câte ori am cunoscut-o! E îndrăgostită de mine... Mi-am amintit cât de mare era teroarea ei, Mi-am amintit cum mi-a luat

În lumea noastră de bărbați... Dacă mă întrebi \"Mergi la fumat?\" Și eu zic \"da\", Înseamnă că vom fi nedespărțiți Pe urmatoarele câteva ore. Am găsit un om nou, Proaspăt fabricat, Încă

viața e un fir foarte fin de care toți se țin cu toată duritatea existenței lor. mi-am desenat un tablou urât, acum pun o coală deasupra lui, dar ea cade și nu-l ascunde. dărmați tabloul

Mergem în troleu, trecem pe lângă ferestre, uși, mobilă, trecem pe lângă fețele noastre, pe lângă sufeltele noastre, nu coborâm la nici o stație, privim cum lumea intră și iese, iar noi rămânem

Vreau să nu am televiozor. Stau Și scriu despre oameni. Oamenii sunt așa, oamenii sunt așa... Sunt apreciat doar când scriu despre o problemă evidentă. Când scriu despre existență - toți tac și

Războiul ăsta e prea lung undeva între zahăr și cafea. Mă strigă o voce de bărbat deja, mă cheamă la Nord, acasă. Cocoșul nu se aude, au murit toți vampirii și strigoii deja. Scrii lângă

E frig. Din cer cade o stea. A venit timpul sa fiu serios. Si refuz sa te las sa mori. Stai calm si privesti Cum iti ard genele. Prin ochii tai albastri, Nu vad nimic. In jur e pustiu

O să-mi cadă mâinile de-atâta stat, ar trebui să-mi schimb poziția. Două cuvinte bătute-n picior \"Stai aici, privește-n jur\". Neascultare... Trei boieri pe o ladă, Patru nasturi în

Ai zis că ești fericit când plouă și plouă anume când sunt fericit eu. Dar ai mai zis că ninge când pe mine mă doare... Și ai tăcut că te doare când ninge.

Bateriile erau încărcate Și piesa era pusă la repeat. Þigări erau destule Și noaptea pe începute. Era frig, dar tu erai cald. Gaz era destul Și firul destul de lung Ca să nu se rupă la

drumul merge în cercuri de prea mult timp. și merele toate-s rotunde, pâinea are colțuri peste tot și carnea... carnea nu-mi dă pace să trăiesc, mă deschide și intră în mine ca o eliberare de

Omoară-mă apoi omoară-te, oricum nu se va schimba nimic. Să fii tu prințul, iar eu câinele tău credincios. Să fiu eu nebuna, pe care tu ai furat-o și o ții doar pentru tine. e deformat

Convorbiti până la 3 de noapte cu un alter ego ce nu se mai termină și nu s-au început. Străpunge vara târzie miros de informatică, la care sar, sar... iar tu crezi că mor. Ca un ac care a nimerit

M-am săturat să-mi fac omletă De fiecare dată când nu-i nimic de mâncat acasă Și dau muzica destul de tare ca să audă vecinii, Pentru că vecinii... vecinii... sunt Oameni... E lege: de mine se

Nimeni nu mai ține minte, Zilele de mine șterse, Ca niște vase ude. Nimeni nu mai ține minte, Cerul violet, de mine șters, L-am furat, ei doar își închipuie. Zilele ploioase, șterse de

Casa mea e oriunde unde este altcineva înafară de tine. Oriunde mă simt comod, dacă nu ești tu, întâlnind zorii cu cântece la chitară, cu alți oameni. Mă simt acasă când iubesc pe altcineva