Poezie

Eu

1 min lectură·22 ianuarie 2008

Mediu

De la naștere

Tot mă duc spre început,

Amintindu-mi fiecare lucru trăit.

Nu trăiesc din nou,

Ci pe dos: de la sfârșit.

Dacă te culci spre amurg,

Nu te mai trezi -

Vei avea dureri de cap.

Dormi pân\' în zori,

Pân\' la-nceput.

Mă îndoiesc în propriile simțiri,

Căci există o barieră,

Până la care ele pot fi măsurate,

Iar dacă măcar se ating de ea,

Simțirile depășesc orice putere.

Există detalii,

Care sunt tot folosite...

Adresa, limba țara, locul în societate...

Până și dorințele ascunse.

Există un ansamblu: toate unite prin capilare dumnezeiești.

Și acum, lângă mare... enumăr tot ce iubesc,

Adresa, limba țara, dorințele ascunse,

tot ce m-a purtat, ce mi-a amintit de infinit...

Și zboară ușor gândurile mele, plecând, luându-mi eul undeva cândva.

Și mă lasă fără mine, în nimic.

001.357

Ada Albu. “Eu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ada-albu/poezie/1764390/eu

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.