Poezie
Visătorul de plastic
1 min lectură·
Mediu
Mă simt din alt cosmos
mă simt învârtit,
luat din brațele mele mă simt
și e răcoare, chiar frig.
mă simt un om de omăt,
o regină a frigului printre oglinzi reci,
fără unghii. nu pot zgâria nimic,
nici măcar nu mă pot răni pe mine.
Vântul îmi bate din spate,
iar eu mă tot îndrept spre Nord
cu capul scos de pe fereastra trenului,
care se îndreaptă spre prăpastie
cu viteza melcului turbat..
cea mai adâncă prăpastie a Nordului
mă va face să explodez de fericire.
Mă simt un visător de plastic,
luat de-acasă,
furat din mine.
Când deschid aripile sunt de 3 ori mai lat,
dar, din păcate, nu zbor niciodată,
chiar dacă mereu pot zbura.
În sus, în jos...
Mă simt un deja vu.
012.010
0
prea mult cosmos intr/un univers livresc.