Lansare - SENTIC - Gaudeamus, ed. Vinea, 26 noiembrie, ora 18

În data de joi, 26 noiembrie 2009, orele 18,00-19,00, la Standul Editurii Vinea: 44 – Pavilionul 17, va avea loc lansarea noului meu volum de poezie intitulat \"Sentic\".

Pe lângă criticii care vor vorbi despre poezie, așteptăm să fim onorați la lansare de prezența actriței Manuela Hărăbor și a actorului Cristi Iacob, care vor recita din poezii.


Despre conceptul de sentic

Prin sentic cycle, dr. Manfred Clynes înțelege un model de organizare a sentimentelor pe care muzica îl realizează în modul cel mai evident. El se referă la ciclul emoțional clasic. Muzica se poate alimenta din orice emoție, însă cerința celei mai înalte satisfacții este ca ea să ne poarte prin tot ciclul, punând în joc alternarea dintre tensiune și relaxare, între minor și major, etc. Capacitatea unui conținut muzical de a potențializa în sine contrariul său, astfel încât destinderea nu anulează tensiunea, ci o transformă în povestea rememorărilor cu ramificații infinite, arată că miza noțiunii de sentic este determinarea sa în fond suprapsihologică, ciclul emoțional nefiind înțeles ca o orientare premeditată către rezoluția absolută a tensiunii, ci mai degrabă, în cadrul acestei mișcări, sentimentul învață să redevină pur, dezbărat de balastul a ceea ce în el este resentiment. Emoția își recâștigă demnitatea categorială, în sens de categorie estetică, și aici poate fi, de pildă, numit tragicul. Resentimentul nu este încă o emoție. Sentic definește emoția care nu subjugă, pe deplin trăitoare, emoția care este ea însăși tot ciclul, nu doar o parte a lui. Manfred Clynes a recunoscut că în viața de zi cu zi omul cu sufletul erodat de rutină nu trăiește, cel mai adesea, sentimente, ci mai degrabă resentimente. Tragică nu poate fi decât o emoție, niciodată o stare resentimentară. Ciclul emoțional clasic culminează, în viziunea lui Clynes, cu venerația, adică starea de relaționare a omului cu Dumnezeu. Emoția nu poate face abstracție de dimensiunea ei cea mai profundă, care este climaxul din momentul venerației. Aspirând să fie o mișcare totală a trăirii, emoția își dezvoltă un caracter înțelegător și asimilativ. Tot ce e lăsat în urmă în memoria muzicii nu e un element reprimat, respins, ci valorificat într-o perspectivă culminativă. În sens creștin filocalic, e consacrat termenul de „simțire înțelegătoare”.


Referințe:


\"Florin Caragiu se prezintă – în Sentic – ca un surprinzător poet postdouămiist. Deși a frecventat Cenaclul Euridice, el s-a ferit să practice poetica minimalistă, propunând un tonus destins, fără derapajele visceralizante specifice generației sale. Discursul acestui poet autentic se caracterizează printr-o sobră surdinizare stilistică, deși nu lipsesc acele energii lingvistice dejective atribuite de obicei douămiismului canonic. În straturile de profunzime ale textului se notează o „transfuzie” mistică firească, fără să distoneze în acest context receptiv atât de heteroclit. Sunt convins că despre Florin Caragiu se va mai vorbi de acum înainte, așa cum se cuvine\". (Marin MINCU)


\"Poezia din Sentic pierde din hieratismul volumului anterior al autorului, căpătând mai multă flexibilitate, intimitate. (...) Poezia este densă, cu o mișcare moderată, cu ascunzișuri, cu o frumusețe care trebuie căutată\". (Paul ARETZU)


\"În Sentic, Florin Caragiu actualizează gestul ritualic în miezul unei lumi plămădită parcă din principii contrare naturii lui. Cântecul, un fel de a fi al rostirii, e în pericol de a se neantiza, pentru că nu e susținut prin cuvinte. Mai întâi e cântec bolborosit. Comunică ceva, dar mesajul pare bruiat încă de la început. Și atunci, cum ar putea poetul să refacă armonia pierdută dintre sine și lume, altfel decât privind-o cu înțelegere, altfel decât reînvățând semnificația lucrurilor simple?\" (Șerban AXINTE)


\"Ce acrobat poetic! Mereu în formă maximă! Schimbă ringul, variază jocul de picioare, doar croșeele sunt cam aceleași. Poemele din Sentic s-au mai extins, mai ales pe orizontală, s-au mai relaxat, au mai luat ceva balast. Din ce în ce mai contemporan, poetul menține doar unele simboluri ale dragostei creștine: soarele, inima, drumul etc. Strategia: modernizarea continuă a formei și rafinarea aceluiași conținut. Altfel, e mereu plin de surprize. Produce acum și poeme simfonice, instrumentaliste. Omul creștin orfic, artist până-n dinți, venind din cartier, este eroul lui Florin Caragiu. Un aristocrat popular și un călugăr cenaclist. Paradoxal și prin asta foarte viu\". (Felix NICOLAU)


\"Sentic marchează deplina maturitate a unui poet român remarcabil. Prin această carte Florin Caragiu intră, nu am nici o îndoială în această privință, în competiție onestă cu tot ceea ce s-a creat mai valoros în poezia ultimului deceniu la noi. Discursul lui este unul care se dovedește a fi, în sens estetic, fericit complicat. Zone de limpezime de cristal stau în coasta unor „blocuri” textuale masive unde germinează durerile fără leac. Gesturi diafane se complică organic în zone în care agonia inimii lumii noastre cea de toate zilele este regină întunecată și neînduplecată. Florin Caragiu vrea mult pentru că poate mult. Majoritatea poemelor sale sunt, concomitent, îmbrățișare și ciocnire de sensuri multiple, nu o dată nu numai disparate, ci chiar adverse unele față de altele. Pretutindeni însă este perceptibilă o concentrare pregnant personală a sinelui, care devine marcă a unei sensibilități profunde și recognoscibile. Florin Caragiu este de la un capăt la altul al volumului său Florin Caragiu. Este, în fond, izbânda majoră a oricărui poet care contează (și pe care se poate conta) și pentru care poezia a devenit nu unul din modurile posibile de a fi, ci unicul mod de a fi\". (Nicolae TZONE)


Vă aștept pe toți cei interesați la lansare!