Mă inspiră aleator acel "sfârsit" din poveștile cu zmei
întotdeauna cu prelungiri de litere stilizate
fiecare la rândul ei devenind o altă poveste
Acolo tu ești cu un copac mai bătrân decât mine
eu îmi fac găuri neregulate
să-ți pară scorburi aproximativ de mărimea întunericului
Copilul de cretă mă corectează în punctele esențiale
pentru că nu
nu așa simplu se moare
Desfrunzim efemeride în conversații absurde
ceea ce spui tu din politețe
emană damf de scorțișoară
știai că-mi place necondiționat
fumul_iubirea_parfumul
ceea ce cred eu din inerție
curge ca machiajul ieftin după apa de ploaie
Știam că în oceane nu vrei să crezi
le atingi în doze reduse îți par de zahăr ars
sau noțiuni incoerente și sterpe ca depărtarea
La ore fixe îți trimiți în recunoaștere lilieci frigizi
suspecti de tulburări emoționale
învață-mă să le fac terapie în urlete
să-i știu cel puțin mulțumiți
învată-te să-mi decupezi o bucată de piele
mai mare decât mine și goală
ca o peșteră pusă în ramă
pentru că nu se moare așa
oricum