Stigmat

Reușit începutul poemului:

...ne iubeam
masiv si greu ca un apus de soare

Apoi poemul se diluează, nu am înțeles dacă în lumina zilei sau în crepuscul. Continuă-l, merită!

am vazut odata 2 copaci negrii, in crepuscul. a doua zi, dimineata, unul era de foc, celalat de aer. isi schimbau forma si componenta in fuctie de aceste momente ale zile.

Buna Thais
mie nu-mi acest text
poate unde nu am descoperit legatura dintre poezie si titlu.

numai bine

nu-mi place*

stii ce imagine imi sugereaza poemul tau? cea de dupa crucificare, din “Jesus of Nazareth” al lui Franco Zeffirelli, completata de o prezenta celui de-al doilea copac...
ai scris poemul unui tablou in crepuscul. foarte reusita sugestia.

stigmat de aer, stigmat de foc

felicitari

sigur, Elena, fara suparare
era stigmatul pe care poti sa-l simti atunci cand: \"ne iubeam masiv si greu\"/ \"invatam pe de rost creaturi negre\" /\"pareau unul de foc altul de aer\". Toate acestea lasa cicatrici in urma lor, atunci cand \"de cand lumea ne iubeam\"

Ioana,
ai avut, cu siguranta, in fata ochilor decorul granat-auriu si ma bucur ca ai inteles ceea ce am simtit.