Radu Gyr›Poezii

A fost odată în basm, în baladă o fată mică de cer și zăpadă... și-un tată trudit, un biet tată cu umbre în ladă, cu tâmpla de cântec

Voi n-ați fost cu noi în celule să știți ce e viața de bezne, sub ghiare de fiară, cu guri nesătule, voi nu știti ce-i omul când prinde să

Să biciuie în mine, ca o joardă, tot gându-amar ce clipa ți-o frământă. O lacrimă în ochi de ți se zvântă, nestinsă-n veci pe geana mea să

Ești, Doamne, bun, eu pământean și rău, și-n dragoste nu-Þi seamăn, nici în milă. Dar, după răni, sînt chip din chipul Tău, de par dospit din cer,

În Bugeac până-n Hotin, bubă neagră și venin. Din Orhei până-n Liman, junghi și țeapă de catran. Cerul supt, cu șoduri slabe, stă-ntr-o rână pe

Rupți și slabi și ciuruiți de ploaie, vineți în amurgul citadin, zornăim sub bura de venin, poticniți în fiarte și noroaie. Strâmbi de

Mușcând paznicul, din cușca lui, spre munte, lupul ca o flacără-a țâșnit... Tremură pădurile pe frunte cu inelul brumelor sfințit. Lunecă din

Calfă la diavol, ucenic la tâlhari de-aș fi fost, în zănoagele crunte, încă n-aș trece cu răni așa mari, cu semn de osândă pe frunte. Gloata cu

În Nazaret e-o primăvară dulce și zburdă-n ea copilul de dulgher. Și prag se-neacă-n aur și ungher, oriunde El surâde sau se duce. Atinge-un

Morminte dragi, lumina vie, sporite\'ntr\'una an de an, noi v\'auzim curgand sub glie, ca un suvoi subpamantean! Ati luminat cu jertfe

Voi n-ați fost cu noi în celule să stiți ce e viața de bezne, sub ghiare de fiară, cu guri nesătule, voi nu stiți ce-i omul când prinde să

Așa, ca să petrecem împreună, în cinstea dumneavoastră, boieri mari, am tras în țepi cinci tururi de șalvari și-un pașă cu turbanul cât o

Când zăvoiurile serii sună inimile serii și apleacă peste ape clătinate alăute, lenea Oltului se duce legănându-se pe plute. Zboruri

Știu, veacul meu m-a dat pe ușă-afară și continentul m-a scuipat în spații, fiu deșucheat, zănatec pierde-vară, pramatia supremelor

Făcuse-un cântec aspru și zbârlit ca o spinare de mistreț roșcată. Un cântec pentru munți, pentru granit și pentru Þara lui încrâncenată. L-au

Păsări de zâmbet - raze și umbre și păreri - tăiate dintr-un cântec cu foarfeci de zăpadă. Tu, mână, nu cu fire-ai țesut, dar cu baladă, cu

Arșița încremenită într-un fier ca-n stalactită, așchie de-azur, cu stele, otrăvită-ntre prăsele. Gușter, scris în luminiș de oțele cu

Zicea : -Dați-mi dalta, barosul, să-mi taie catușele, fierul, flămândul din mine, setosul, să-ncalece noaptea și cerul. Strigam :

Din când în când îmi arde-un jărăgai adâncul cărnii mele-nveninate, aș vrea să urc pieptiș, pe brânci, pe coate bolovănișul întoarcerii în

Ades îmi frige-un jărăgai adâncu cărnii-nfierbântate și-aș tot sui pe brânci, pe coate, urcuș, întoarcerii în rai. Poate-am lăsat acolo

Marți, Vineri, Sâmbătă, Luni, zile neutre, fără de formă, ca o ceață enormă, peste genuni. Stau în timpul groaznic de gol, cu tălpile-n

La 6, sună-n poarta-ntâia trezirea pentru vizuine. Ies hoții galbeni ca lămâia, să-și spele fața prin latrine. Îi văd grămezi, în soare

Peste Polijova luna a căzut, de un țărm de lut sfărâmându-și prova. Vântu-și mână barca neagră de postav; pâlpâie, bolnav, cerul spre

N-ai lăuda de n-ai ști să blestemi, Surâd numai acei care suspină, Azi n-ai iubi de n-ar fi fost sa gemi, De n-ai fi plâns, n-ai duce-n ochi