Radu Gyr›Poezii

Sunt flori ce-ți ies în drum să te sărute și-ți gângure crâmpeie de voroave. Altele mici și proaste și gângave au ochi adânci și-ntrebători de

Cerul si-a deschis soborul - Lerui, Doamne, Ler - au pornit cu plugusorul îngerii prin cer. Merg cu pluguri de oglinda si de giuvaer, toti

RUGÃCIUNE Stăpâne-nsângerat, Domn al luminii și Veșnicie limpede, Iisuse! Tu, care ai primit pe frunte spinii și cuie-adânci în

Mărșăluim... Prin noaptea cu tăișuri, strivim nămolul, blestemăm, scrâșnim. Călcăm mocirle, sfâșiem hățișuri, mărșăluim, mărșăluim...

Ne-am târât, julindu-ne pe coate, până-n fundul gropilor posace. Din mantăi curg mlaștini desfundate, în bocanci ne clefăie băltoace.

Secat vin metropolele mereu fumegânde, femeile noastre nasc prunci pentru foamea avioanelor flămânde și setea-nchisorilor adânci. Arhangheli

Cad, peste noi, inele și podoabe, rachetele. Salcâmii doar suspină. Vântul, zbârlit, târându-se pe labe, m-adulmecă pe nări ca o jivină.

Nu dor nici luptele pierdute, nici ranile din piept nu dor, cum dor acele brate slute care să lupte nu mai vor. Cat inima în piept iti

A venit si-aici Craciunul Să ne mangaie surghiunul. Cade alba nea Peste viata mea. Peste suflet ninge. Cade alba nea Peste viata mea

Am avut un copil si-o nevasta Acum o suta, o mie de ani. Auziti paianjeni ? Auziti sobolani ? Am avut un copil si-o nevasta. Când a fost

Adanca-i noaptea, orele profunde... Gemand, spre raftul cartilor mă-ndrum si-ntreb în soapta fiece volum: -Tu esti? Si cartea fuge si se-ascunde.

Afara-i vant si-i gol ulciorul. - Hangiu smintit, da fuga iar! Vreau vin ca zarea si ca dorul si cum e jalea de amar. El insa-mi toarna în

A mai murit inca unul - cu foamea pe fata, cu ochii de ceata, cu maini ca tutunul. A mai murit inca unul din nemernica gloata care pe rand

Din evlavii de vlădică și porunci de Domn pios, mânăstire se ridică pe tulpina ei de os. Dintre schele se desface, pârguită

Voi n-ati fost cu noi în celule să stiti ce e viata de bezne, sub ghiare de fiara, cu guri nesatule, voi nu stiti ce-i omul când prinde să

Ramas bun, de-acum, fratan de cruce. Vei porni spre tara ta de lut. Eu prin sabiile zarii mă voi duce, Vanturi mari să-mi iasa la rascruce, să-mi

Da-mi chipul tau, granit senin, da-mi duhul tau, senina iarba, în ne\'mpacatul meu destin nici un tumult să nu mai fiarba! Să nu mai spumege

Adanca-i noaptea, orele profunde... Gemand, spre raftul cartilor mă-ndrum si-ntreb în soapta fiece volum: -Tu esti? Si cartea fuge si

Dormi copilul mamii, nani, nani, a plecat si ultimul lastun. Ruginira plopii si tufanii si din temnita ce-i surpa anii nu s-a mai întors taticul

Azi noapte Iisus mi-a intrat în celula. O, ce trist si ce-nalt parea Crist ! Luna venea dupa El, în celula si-L facea mai inalt si mai

O, brad frumos, ce sfant pareai în alta sarbatoare. Mă vad copil cu par balai si ochii de cicoare. Revad un scump si drag camin si chipul mamei

In celula de alaturi a murit alaltaieri unul. Era un vietas ofticos. Tusea-i sunase mai neagra de cum e ceaunul, si-o noapte-a varsat sange pe

Nani, puiul mamii, nu mai sunt cîntece de leagăn pe pământ. Basmele pe care nu le spun au murit sub uruit de tun. Au murit sub tancuri, de un

Am avut un copil si-o nevasta Acum o suta, o mie de ani. Auziti paianjeni ? Auziti sobolani ? Am avut un copil si-o nevasta. Când a fost