Radu Gyr›Poezii

N-ai dezmierda, de n-ai ști să blestemi; surâd numai acei care suspină Azi n-ai zâmbi, de n-ar fi fost să gemi de n-ai fi plâns, n-ai duce-n ochi

Puneti-mi lanturi si catuse sa sune scrasnetul hain si mii de lacate la use, eu tot ceea ce-am fost raman. Surpati asupra-mi munti si ape

Ne vom întoarce într-o zi Ne vom întoarce neapărat. Vor fi apusuri aurii, Cum au mai fost când am plecat. Ne vom întoarce neapărat, Cum apele

Ești Doamne bun, eu pământean si rău Si-n dragoste nu-ti semăn, nici în milă. Dar, după răni, sunt chip din chipul Tău de păr

Nu scuip pe\'nfrangerile mele! Ce-am adorat nu stiu sa ard si nu ridic in vant obiele in locul ruptului stindard. De funia spanzuratorii

Alaturi de temnita, pe-o rana, pe-o coasta, cimitirul nostru tace, adasta, asteapta sicrie sarace cu numar de smoala scris pe capace...

Flamand de lume, nesatul de cer, fereastra grea, stau ceasuri langa tine, cu brate\'ntinse catre tot ce vine, cu ochii\'n lacrimi, catre cate

Parca de veacuri, parca de cinci ani n\'am mai pranzit, n\'am mai sezut la cina. Parca de veacuri, parca de cinci ani, am suge fier, am roade

N-ai dezmierda de n-ai ști să blestemi. Surâd numaim acei care suspină. Azi n-ai iubi de n-ar fi fost să gemi, de n-ai fi plâns, n-ai duce-n

De-aici\'nainte, vremea se masoară cu trudnicile tale oseminte, si veacul care curge peste tară începe din cenusa ta fierbinte. Mergi

Doamne, fa din umilinta pod de aur, pod inalt. Si din lacrima, velinta, ca pe-un pat adanc si cald. Din lovirile nedrepte, faguri faca-se

Din ranile si\'nfrangerile noastre intindem punte noilor destine o punte de margean peste dezastre, s\'o urce pasii lumii care vine. Cu

Vezi, Viata? Eu inca mai traiesc si inca-ti mai fac reverente cu-aceste gunoaie si zdrente, c-un rest de prapad omenesc.

Cu păru-n vânt, trăsnete ies din largi spintecături de șes. Băltoace, smârcuri, eleștaie sar din nămol și țopăie vâlvoaie, Ceru-ndârjit

Zăcem și trândăvim de două zile în sanțul spart și ars de proiectile. Pe fundul ăsta sterp ca o găoace întreg batalionul \"se reface\". Cum

Târgul arde. Fum vâscos și zgură le simțim ca un nisip în gură. Alergăm curbați pe baionete, țopăie pe streșini flăcări bete. Azvârlim

Sapă, camarade, sapă... Au venit alți morți pe drum. Frunți de ceață, ochi de fum, pentru viermi și pentru groapă. Alte cruci, pe alt colnic,

Doamne, printre vâlvătăi suntem cruciații Tăi. Cu asprime și cu vis cruci de foc pe piept ne-ai scris. Ne-ai tăiat prin porumbiști raiul

Curgând din Miază-Noapte, zbârcită, largă, arsă, cu veacul și tăcerea în goluri verzi se varsă. O simți cum vine parcă din moarte și uitare,

Cad, peste noi, inele și podoabe, rachetele. Salcâmii doar suspină. Vântul, zbârlit, târându-se pe labe, m-adulmecă pe nări ca o jivină. Stăm

Mărșăluim... Prin noaptea cu tăișuri, strivim nămolul, blestemăm, scrâșnim. Călcăm mocirle, sfâșiem hățisuri, mărșăluim, mărșăluim...

Muniții, cai și oameni, zvâcnim în lungi coloane, cu mucegaiul ploaie, și somnul în ciolane. Omizi lichefiate ne curg pe sub cămasă, când

În floarea-soarelui, pe dâmb, în bozii, în mărăcini, în gropnițe: explozii. La dreapta,-n stânga,-\'n față, evantaie si sfâșiate cozi de

Ne-am târât, julindu-ne pe coate, până-n fundul gropilor posace. Din mantăi curg mlaștini desfundate, în bocanci ne clefăie băltoace. Mâine-n