Radu Gyr›Poezii

N-ai dezmierda, de n-ai sti sa blestemi, Surad numai acei care suspina, Azi n-ai iubi, de n-ar fi fost sa gemi, De n-ai fi plans, n-ai duce-n ochi

Trist sună cornul stinsei cruciade, iar noi, betegi și jalnici seniori, ne-mpleticim în platoșe schiloade

Printre luciri de cornuri și junghiere, vâna și el cu prințul prin păduri. Gorunii-aveau suspine verzi pe guri și

Baladă Ramas bun, de-acum, fratan de cruce. Vei porni spre tara ta de lut. Eu prin sabiile zarii mă voi duce, Vanturi mari să-mi iasa la

Pe-o sprânceană de lumină, lâng-o lacrimă de rai, verde culme carpatină rotunjește dulce plai. Iar în

Colind A venit si-aici Craciunul Să ne mangaie surghiunul. Cade alba nea Peste viata mea. Peste suflet ninge. Cade alba nea Peste viata mea

Dă-mi chipul tău Da-mi chipul tau, granit senin, da-mi duhul tau, senina iarba, în ne\'mpacatul meu destin nici un tumult să nu mai fiarba!

Din Urali spre Soare-Apune, cum veneau încinși cu piei, parcă fumega din ei duhnet de sălbăticiune. Blestemata Miazănoapte

Crivățul Dă șfichiuri, nemernică slugă, dă bici, ticălos vizitiu; nu știu telegarii să fugă cât crivăț în mine eu

A plecat peste argilă, suduind cu foc, biet olar fără noroc, o frământă-n

Azi noapte Iisus mi-a intrat în celula. O, ce trist si ce-nalt parea Crist ! Luna venea dupa El, în celula si-L facea mai inalt si mai

Un cantec aureste si-o stea la geam se-aprinde si-o ciocanire alba in visul dinspre strada. Ce pas se mai opreste in gheata si zapada, la casa

Din evlavii de vlădică și porunci de Domn pios, mânăstire se ridică pe tulpina ei de os. Dintre schele se desface, pârguită

Hangiul Afara-i vant si-i gol ulciorul. - Hangiu smintit, da fuga iar! Vreau vin ca zarea si ca dorul si cum e jalea de amar. El insa-mi

Din tot, ne-a mai ramas aieve, acest zid grav, aceste dreve. Crunt ferecati in piatra dura cu pumnii stransi, tacem din gura. Tacem,

Vecinul care-a murit In celula de alaturi a murit alaltaieri unul. Era un vietas ofticos. Tusea-i sunase mai neagra de cum e ceaunul, si-o

Nu pentru-o lopata de rumena paine, nu pentru patule, nu pentru pogoane, ci pentru vazduhul tau liber de maine, ridica-te, Gheorghe, ridica-te,

Nu dor nici luptele pierdute, nici ranile din piept nu dor, cum dor acele brate slute care să lupte nu mai vor. Cat inima în piept iti

Voi n-ati fost cu noi în celule Voi n-ati fost cu noi în celule să stiti ce e viata de bezne, sub ghiare de fiara, cu guri nesatule, voi nu

Nu pentru-o lopata de rumena paine, nu pentru patule, nu pentru pogoane, ci pentru vazduhul tau liber de maine, ridica-te, Gheorghe, ridica-te,

Sapa, camarade, sapa... Au venit alti morti pe drum. Frunti de ceata, ochi de fum, pentru viermi si pentru groapa. Alte cruci, pe alt

Alaturi de temnita, pe-o rana, pe-o coasta, cimitirul nostru tace, adasta, asteapta sicrie sarace cu numar de smoala scris pe capace...

Nu pentru-o lopata de rumena paine, nu pentru patule, nu pentru pogoane, ci pentru vazduhul tau liber de maine, ridica-te, Gheorghe, ridica-te,

Voi n-ati fost cu noi în celule să stiti ce e viata de bezne, sub ghiare de fiara, cu guri nesatule, voi nu stiti ce-i omul când prinde să