Metanie
de Radu Gyr(2006)
1 min lectură
Mediu
Doamne, fa din umilinta
pod de aur, pod inalt.
Si din lacrima, velinta,
ca pe-un pat adanc si cald.
Din lovirile nedrepte,
faguri faca-se si vin.
Din infrangeri, scari si trepte;
din caderi, urcus alpin.
Din otrava pusa\'n cana,
fa miresme ce nu pier.
Si din fiecare rana,
o cadelnita spre cer.
Si din orisice dezastru
sau crepuscul stins in piept,
Doamne, fa lastun albastru
si da zambet intelept.
(Inchisoarea Aiud)