Brusc!
Nemiscat!
Pândesc!
Ghemul sufletului tău
Rostogolindu-se, fir de vis,
lângă fir de vis.
Și nu imi zăresti
Crudă, nemișcarea.
Apropie-te.
Cu zâmbetul tău de
petală de
rupând tăcut,
cuvântu\'n trei.
Sunt Tatăl la masa
copilului meu.
Sunt Soțul la masa
femeii mele.
Sunt Eu la masa
trupului meu.
Eu,
in suflet încă,
copilul de la masa Tatălui.
Acum!
Să mă dezbrac de piele.
Și-n carnea roșie de sânge,
Toți nervii de durere,
Cu zvârcoliri de șarpe,
Vor plange,vor geme și vor teme
Și adierea serii.
Chiar ea,
Cuțit, îmi taie
În carnea
