Poezii

Brusc! Nemiscat! Pândesc! Ghemul sufletului tău Rostogolindu-se, fir de vis, lângă fir de vis. Și nu imi zăresti Crudă, nemișcarea. Apropie-te. Cu zâmbetul tău de petală de

cu ghiare de fier m-agăț iar de ziduri in fiece zi cand plouă. Cu picuri De sânge de suflet de om.

rupând tăcut, cuvântu\'n trei. Sunt Tatăl la masa copilului meu. Sunt Soțul la masa femeii mele. Sunt Eu la masa trupului meu. Eu, in suflet încă, copilul de la masa Tatălui.

Acum! Să mă dezbrac de piele. Și-n carnea roșie de sânge, Toți nervii de durere, Cu zvârcoliri de șarpe, Vor plange,vor geme și vor teme Și adierea serii. Chiar ea, Cuțit, îmi taie În carnea