Nichita Stănescu›Poezii

În toate părțile deodată, zise cel fără părți. Într-o singură parte, zise Partea. Ce este? Cum, ce este? Este, pur și simplu. Adică E, adică

Deși nu ești frumoasă cum este piciorul meu pe care-l țin întins sub zborul păsării verișoare cu ceea ce sunt; deși miros ca și cum aș fi

Am gândit un mod atâta de dulce de a se întâlni două cuvinte încât în jos înfloreau florile și sus înverzea iarba. Am gândit un mod atâta de

Cum merg prin acest oraș locuit numai de tine, sus pe dărâmîtura zidului cu iarbă plouată, un cal mi se-arată păscând lumine, inima păscându-mi,

Geme acest apus de soare, tăiată beregată când pe o altă mare plutește o fregată Cad din lumina moale reci frunze încă o dată când pe o altă

Blană jupuită dintr-o vânătoare pentru pasul tău aerian, în decorativ ce doare eu ți-am fost doamnă mai an. Tu aveai un soț subțire lung ca

Cer alb cu negre stele am visat, verde pământ cu iarbă neagră, dură, și-un foarte tandru nechezat Care țâșnea din gură-n gură. Cer alb cu stele

Flacăra sună. Îngerul își trece aripa prin ea. Flacăra se arde. Îngerul ba. Piatra e tare. Vine o tărie mult mai amară și mai sălcie. Latră

Nu mai apuc să mă culc cu tine atâta nenorocită veghe atâta insomnie, patule, vecine îmi cântă-n ureche. Ce cântec? Greață de piatră

Înfășurat într-un val, strângând în brațe un pește, simt malul cu iarbă natal cum mă izbește. Înfășurat într-un corp, strângând în sine un

Putrezește calul răsturnat în câmp, lacrima care n-o plâng, putrezește peste cer ziua cea de ieri și decade peste noi al luminii trist noroi și

Eu sunt un bidon de benzină așezat pe treptele piramidei, în evul mediu, când piramidele nu aveau înțeles și când benzina încă nu-și găsise

Merg blând; stau leneș; ochiul îmi emană reci vederi spre caii numai care îi călărisem ieri Dorm nu ca să visez coșmare mult luxoase în care

A e o literă. I altă literă. pe care nebunul de mine le cântă pe citeră. Câinele este un animal, iarba o plantă din care nebuna de tine se

O subțiasem strângând-o cu brațul drept de coasa mea, cădeam cu respirarea peste ea, o adumbream cu umbra vorbei ce eram, de toată eu o

Pînă cînd și acest lucru miraculos, n-aș fi crezut să se întîmple chiar și el. Cum? Copil buimac fiind și prăpăstios, ceea ce gândeam și ceea ce

Ai văzut tu nenorocito vreodată sticla spartă căzută din rame a unei icoane a unei icoane de moarte mirată? Ai spart tu cu mâna ta de

L-am bătut pe vulture pe pana lui cu crivățul cuvântului eu l-am bătut să stea în aer locului văzut și nevăzut și-apoi la piept cu totul mi l-am

Animal cu trei, cu patru foarte trist și idolatru, pentru cinci și pentru șase dintre cifrele rămase. Animal cu alb, cu roz stând cu timpu-n

Am dreptul să am și eu femeia mea. Ea are dreptul să aibe aripi plutinde. Plutirea are dreptul să fie sub o stea, stea cu un corn și cu un

Dacă și tu ai venit să te naști te izgonesc pentru că mama mea tocmai țipă născându-mă. Tatăl meu tocmai și-a luat cămașa de pe sine ca să mă

După o vreme de sterpie, vine-o vreme când însuși timpul rămâne gravid când însuși anul devine viermănos ca brânza mâncată de zeul cel

Unde ciolanele ca anii sânt lungi, sânt lunge în carnea ta cea sângeroasă demiurge... Tăiatule cu un cuțit Înfipt în tine pe la spate când

Părul tău e mai decolorat de soare, regina mea de negru și de sare. Þărmul s-a rupt de mare și te-a urmat ca o umbră, ca un șarpe