La piciorul răsfățat
de Nichita Stănescu(2009)
1 min lectură
Mediu
Blană jupuită dintr-o vânătoare
pentru pasul tău aerian,
în decorativ ce doare
eu ți-am fost doamnă mai an.
Tu aveai un soț subțire
lung ca frînghia întinsă
de din care o oștire
peste plai căzuse ninsă.
Tu aveai un ochi mult verde
și-o tăcere, ce tăcere...
Se adună și se pierde
cifra mea cea mai muiere.