Flacăra sună
de Nichita Stănescu(2009)
1 min lectură
Mediu
Flacăra sună. Îngerul își trece aripa prin ea.
Flacăra se arde. Îngerul ba.
Piatra e tare. Vine o tărie
mult mai amară și mai sălcie.
Latră câinele; latră
cu mult mai tare și idolatră
inima cu dinți, inima cu bot,
inima fără departe
și numai cu tot.
Hav, hav, n-are botniță, nu.
Dar aceasta numai în timpul care trecu.
Vine, însă, porcule, o vreme
în care șoricul tău se va teme.
Ah, doamne, va fi un ospăț
sideral,
A îl va mânca pe il și pe al.