Frumos ești calule!
de Nichita Stănescu(2009)
1 min lectură
Mediu
Cum merg prin acest oraș locuit numai de tine,
sus pe dărâmîtura zidului cu iarbă plouată,
un cal mi se-arată păscând lumine,
inima păscându-mi, un cal se arată.
Frumos ești, calule, arătare, vedere.
Sufletul meu rău încă ar fi
pe șaua ta, de-a-ncălare-n putere
o, temperatură și iute bătaie!
Să stea ploaia să înceteze!
Cărămidă nouă, cărămidă nouă!
Sus, tot mai sus,
Excelsior!
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nichita Stănescu
- Tip
- Poezie
- An
- 2009
- Curent
- Neomodernism
- Cuvinte
- 63
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 12
- Actualizat
Cum sa citezi
Nichita Stănescu. “Frumos ești calule!.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/nichita-stanescu/poezie/frumos-esti-caluleIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.