Nichita Stănescu›Poezii

Mai întâi îți strângi umerii, mai apoi te înalți pe vârful picioarelor, închizi ochii refuzi auzul. Îți spui în sine: acum voi zbura. Apoi

Dacă s-ar descuraja poetul ar cădea frunzele din copaci,- și ramurile lor ar rămâne ca niște spânzurători. Dacă s-ar descuraja poetul, femeile

Ca o pasăre neagră pe un ou alb așa stau și îmi este dor de tine ca o pasăre albă pe un ou negru așa stau și îmi este dor de tine ca nimeni pe

M-a izbit vulturul prăbușindu-mi-se pe umăr. Clonțul lui mi-a luat aerul din plămâni,- treaz fiind încă, m-am trezit cu lăuntrul meu plin de

Eu sunt o locomotivă cu aburi în urma căreia șinele se evaporă. Eu sunt o pasăre care zboară în urma căreia aerul se pietrifică. Eu sunt un

Clempăn osul și ciolanul și izbesc luna cu anul Calcaneul mi-l înfig unde este cel mai frig Þa, -ța, -ța, căpriță, ța Behăito, draga mea Dau

Se uita cu ochii negri sau cu bile se uita, sau, cu valurile mării, pasăre la dumneata Pe sub zborul dumitale cu ochi negri se uita prin atîta

Vîntule, falus de aer, norilor, voi foste cărni, azi e liniște deplină, Doamne, în cazărmi. Azi nu bate frunza sumbră peste pușca

Alergam pe o platformă infinită de beton alergam. Tăcerea era desăvârșită și alergarea nu mi-o auzeam vederea platformei era amplă și infinită și

Se poate, vă spun vouă care veți fi credeți-mă, se poate a trăi și a iubi înaintînd pe patru roate. Sfera asta nu e sigură, vă spun, să ne

Ea mergea mândră, suavă, împiedicată printr-un pasaj de lei cu aripi. Mai bateți și voi puțin din pene, fiarelor, mai răcoriți-mi inima cu

Mergeam prin zăpadă înfrigurat când deodată am auzit-o strigându-mă dinapoia mea: \"Ia-mă cu tine, ia-mă cu tine, ea m-a rugat, cele două picioare

Din această carcasă de cal îmbătrînit înainte de vreme, un suflet de licorn amețit își scoate-o potcoavă-n poene. El încă visează

Să nu se spargă gheața înnegrindu-se lasă-i unii pe alții, alții pe alții adormindu-se. Leneși, somnoroși, înalții, Mai bine dă ninsoare

Ca să mă vezi, ca să te odihnești, ca să fiu lung, ca să fiu altădată, se pierde miracolul din \"Ești\" și hiimenul din ochiul meu cel sfînt de

Noi am fost primii, oamenii aceștia din prezent. Noi suntem cei mai vechi, noi suntem primii, oamenii aceștia din prezent și

El a fost câinele lui Dumnezeu; lătra la noi cu dinți de argint dar a murit, eheu! și l-am găsit pe un câmp. L-am spintecat de piele de pielea

Cînd te-ai iscălit cu creta pe un pod inimă, cînd ți-ai zis tu ție, Nelu Generalu? inimă... Cum de te-ai destăinuit la lume inimă, și de ce

Noi doi suntem doi cîini și două amețitoare dalbe ouă Își clatină Mercur azi bărbăția, fiica sa și fia. El caută mari comerțuri ca să facă în

Nedemn de fericire am plâns cu frunze verzi, neîncăput de toamnă am nins, capră dulce cu trei iezi și un lup învins... Fă-ți tu pat din trupul

Behăit de capră trupul tău mi l-ai ridicat în loburi ca să-mi fii cercel mult greu, roabă, romburi Pur auz, pură surzie și nici cîntec și nici

Te-am văzut, tu m-ai văzut, noi ne-am văzut. Să-mi fi fost brățară nervul, nor de iarbă și păscut, să îmi fi zărit ieri evul... Dintre zări mă

Ca și cum am putea să bem o frunză de umbră un iepure de urechi o ureche de auz... Ca și cum ne-am căsători cu un vis visat de altul. Ca

Se sărutau cu glasurile, poate, și au pornit mai departe, tot mai departe dar s-au atins cu spinările către orizonturi, cu spinările de stelele